Un aspect interesant al alegerilor locale ce s-au incheiat ieri este si numarul mare de candidati care s-au lamentat de ingratitudinea alegatorilor. Agresivi si scarbiti, precum Becali, sau dezamagiti si diplomati, ca Negoita, diversi politicieni au tinut sa-si exprime public insatisfactia ca, in ciuda lucrurilor extraordinare pe care le-au facut pentru cetatenii unor orase, sectoare sau comune, nerecunoscatorii nu au iesit la vot ca sa-i sustina sau au facut-o intr-un numar prea mic.
De ce au ales milioane de romani sa "franga inima" iubitilor conducatori? Raspunsul a fost dat inca de la inceputurile democratiei – absenteismul este singurul instrument de pedeapsa pe care cetatenii il au la indemana impotriva politicienilor ipocriti sau superficiali.
Sa incepem cu superficialii. In aceasta categorie intra primarii aflati in functie care au realizat in ultimii patru ani destul de multe lucruri bune pentru comunitatea lor si care se asteptau ca preocuparea lor de a face parculete printre blocuri si locuri de parcare sa fie rasplatita de comunitate printr-un vot masiv in favoarea lor. Superficialii trec insa cu lejeritate peste celelalte zeci de probleme ale comunitatii pe care le-au ignorat si doresc ca putinul pe care l-au facut sa fie raportat nu la un standard ideal (eventual cel dintr-o alta tara), ci mai degraba la situatiile dezastruoase din comunitatile invecinate. Acesti primari mai au o problema.
Devin realmente disponibili pentru cetateni doar in campanie – o luna de zile, o data la patru ani, uitand ca respectul comunitatii se castiga doar printr-o prezenta si comunicare constante. Asta nu inseamna prezenta fizica a edilului pe strazi si in piete, ci implicarea sa totala in constructia unui mecanism institutional prin care nevoile oamenilor sa fie cunoscute si rezolvate intr-un flux continuu, firesc, fara sincope, care sa preintampine crizele. Primarul superficial este convins ca si pentru lucrurile firesti pe care le-a facut merita lauri si recunostinta neconditionata. Recunostinta au primit, dar pentru glorie si pentru speranta unei statui in secolul urmator mai trebuie sa munceasca.
Au existat si pretendenti superficiali. Blindati cu o biografie onorabila, cu bune intentii si cu argumente solide impotriva contracandidatilor lor corupti sau fantezisti. Din pacate, au fost parasutati in campanie cu o luna inainte de alegeri fara sa stie bine nici macar numele strazilor principale. Nu cunosteau oamenii si nici oamenii nu ii stiau pe ei. Insa nu li s-a parut o problema. Au fost convinsi ca, plasand doua-trei articole despre afacerile murdare ale contracandidatilor, victoria va fi ca si asigurata. Cand au pierdut, au fost socati. Esecul si-l explica insa doar prin prostia sau ticalosia oamenilor si deloc prin faptul ca o campanie electorala, chiar si in fata unui adversar slab, cu multe vulnerabilitati trebuie pregatita cu mult timp inainte. si nu din birou, ci printre oameni, luand la picior cartier dupa cartier. Ca exista o adevarata stiinta a mobilizarii oamenilor chiar si in sprijinul celei mai nobile cauze.
Cei mai dezamagiti de aceste alegeri au fost ipocritii. Sunt cei care au pornit la lupta doar cu vorbe mari, convinsi ca oamenii vor uita ca nu au fost usa de biserica in ultimii patru ani sau macar ca vor pune in balanta faptul ca exista ticalosi si mai mari. Au fost prea mandri ca sa cumpere voturi cu pomeni electorale, dar prea lacomi ca sa se tina deoparte de alte tentatii ale puterii. Blocati undeva intre fecioara si prostituata, au aflat consternati ca romanii s-au saturat de jumatati de masura.
2008 este anul in care alegatorii au demonstrat ca devin la fel de pragmatici ca si politicienii. Pana acum, primii erau natafletii, cei care se inflacarau usor la discursuri justitiare, in timp ce manipulatorii se puneau pe facut bani de indata ce se vedeau cu voturile in caruta. Intre timp, cetateanul turmentat s-a trezit si raspunde cu aceeasi moneda. L-a votat pe cel care a dat mai mult.
Aceasta mahmureala violenta s-a vazut cel mai bine in unele sectoare ale Bucurestiului, dar si in comunele din Ilfov. Alegatorul l-a votat pe cel care a facut lucruri bune pentru localitatea lui, dar a si acceptat fara jena spaga electorala acolo unde nu a existat decat un simulacru de confruntare politica sau de proiecte.
Mesajul cinic si nerusinat pe care l-au transmis alegatorii din zonele viciate ale Romaniei, dedulciti la sacosele de partid, este ca nu isi vor trada baronii pentru niste clone cu fata umana ale acestora. Inca multi ani de acum incolo, pe fronturile electorale din estul si sudul tarii se vor duce lupte crancene. Ele nu vor fi castigate insa niciodata de candidati superficiali sau ipocriti, ci doar de oameni remarcabili. Doar ei pot transforma o democratie a trocului in una autentica.
