"Daca oglinda ar reflecta sufletul cum reflecteaza chipul – de multa vreme omul s-ar fi lipsit de aceasta periculoasa inventie." E un aforism al poetului Mihai Codreanu (1876-1957). Citindu-l, am zambit, socotindu-l ca pe o gluma inteleapta si trista. Apoi m-am gandit… Daca ne-am vedea chipul nostru launtric (adica, firea, caracterul) asa cum ne vedem in oglinda chipul fizic, nu incape indoiala, multi dintre noi am sparge oglinzile: barbatii nu s-ar mai barbieri uitandu-se in ele, femeile nu s-ar mai pieptana, ruja, cosmetiza privindu-se in oglinda. Toti ne ingrijim sa avem un chip frumos fizic (ceea ce nu e rau!), dar nu ne gandim deloc si la chipul launtric ca si acesta sa fie placut la vedere, ca infatisare morala. Daca chipul launtric ar putea fi vazut ca intr-o oglinda, cred ca multi ne-am inspaimanta de uraciunile acestuia. M. Codreanu are un aforism la fel de glumet, dar parca si mai trist: "Multi oameni, spalandu-se pe obraji, isi murdaresc mainile." Intr-adevar, "obrazul" multora dintre noi, in sens moral, e plin de pete, incat, spalandu-l, ne-am murdari palmele de necuratiile acestuia.
Desi aforismele par a fi spuse ca o gluma, ele exprima un adevar trist; uraciunile dinlauntrul nostru, pe care le ascundem cu dibacie, petele de caracter de pe obraji ne-ar inspaimanta daca le-am vedea intr-o oglinda sau ne-ar murdari palmele cand ne-am spala cu apa obrajii. (Din Mihai Codreanu, "Sonete si aforisme", Ed. Junimea, Iasi, 1982).
