Ajuns la cea de a sasea editie, "festCo" si-a dezvoltat aria de actiune a celor doua sectiuni, "oficiala" si "off". Scopul cultural al acestui festival este de a revigora interesul pentru dramaturgia autohtona, numai ca si la aceasta editie, tot "clasicii" – Caragiale si Ionesco – au dominat afisul. Oferim o trecere in revista a celor 13 spectacole de la sectiunea oficiala, unde s-au acordat premii pentru rasplatirea valorii lor cautate si mult asteptate.
Concurentii de peste hotare
Preselectia a adus in fata publicului bucurestean, patru spectacole internationale si noua productii romanesti, toate intrand in competitie la sectiunea oficiala. Spre deosebire de celelalte editii, de asta data oaspetii de peste hotare au uimit prin calitatea estetica a spectacolelor, prin "lectia" de profesionalism a echipelor, ce au "citit" impresionant pe Eugène Ionesco.
"Cantareata cheala", in regia lui Niall Henry de la Blue Raincoat Company, Sligo, Irlanda, a deschis "festCo". Aceeasi echipa, a doua zi, a prezentat "Scaunele". Preferinta acestei trupe de exceptie a fost Eugène Ionesco. Premiul de performanta s-a acordat teatrului irlandez. Cu rafinament, coerent, regizorul Niall Henry a perceput ilustrarea teatrala a absurdului lui Ionesco, tratandu-l realist nuantat, rezultatul fiind un comic spumos, apropiat uneori de "umorul negru". Actorii au construit filigranat personajele, remarcabili fiind, in special, in "Cantareata cheala" si "Scaunele", Ruth Lehane (doamna Martin si batrana) si Ciarán McCauley (dl. Smith si oratorul). La aceste doua spectacole publicul s-a amuzat copios, aspect mai greu sesizabil la alte reprezentatii intrate in concurs.
Icarus Theatre Collective din Londra, a cucerit, la randul sau, spectatorii, cu "Lectia" de Eugène Ionesco, spectacol care a obtinut doua importante distinctii: Premiul special al juriului si Premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal, Amy Loughton. Ca si irlandezii, si englezii au demonstrat intelegerea in profunzime a absurdului, tratat ca fenomen realist al existentei in viziunea regizorului Max Lewendel. Interpretarea rolului elevei de catre Amy Loughton, la inceputul reprezentatiei, iti dadea convingerea ca aceasta ar fi chiar o adolescenta cooptata in distributie dintr-o scoala londoneza, ca pe parcursul spectacolului actrita sa dezvolte admirabil evolutia personajului, fapt ce i-a adus si premiul de interpretare ravnit si de actritele noastre.
Olivier Comte de la Changement de décor din Paris, a prezentat un "one man show" de ilustrare a scrierii lui Matei Visniec, "Batranul clown cu inima fugara", un recital tern ca imagine teatrala (regia Charles Lee), cu toate ca actorul investea multa sensibilitate in interpretarea sa.
Irlandezii si englezii au fost punctul forte valoric al acestei editii, alaturi de "Ionesco – cinci piese scurte", regia Alexandru Dabija, de la Teatrul Odeon, distins cu Premiul pentru cel mai bun spectacol. Creatorii acestor spectacole cu piese de Eugène Ionesco au aratat intelegerea complexa a absurdului scrierii, valoarea sa in surprinderea unei realitati in care absurdul, ca fenomen, se manifesta nestingherit.
Spectacolele noastre
Vom aminti, mai intai, spectacolele care nu au reusit sa obtina nici o distinctie, din diverse motive.
"Domnu’ Goe" dupa I.L. Caragiale, dramatizarea si regia, Dan Tudor, Teatrul "Sica Alexandrescu" din Brasov. Folosind inspirat proiectii, manevrand momente de joc interactiv cu publicul, regizorul Dan Tudor a conceput un spectacol corect, colorat cu haz, numai ca era evidenta dedicarea sa "scolerilor" care au obligatia in bibliografia scolara sa mai citeasca si "Domnu’ Goe". Mult mai potrivit ar fi fost acest spectacol intr-un festival de teatru pentru elevi.
"NeAparat Caragiale", spectacol de grup, coordonat de Mihaela Radescu, apartinand teatrului independent, Teatrul Luni de la Green Hours, propunea un exercitiu de interpretare al cunoscutei scene Veta – Chiriac din "O noapte furtunoasa", plasata in diverse epoci istorice, de la antichitate pana la vremea rock-ului. Pretextul era o auditie, condusa cu temperament si haz de Mioara Ifrim. Spectacolul si-ar fi gasit un loc mult mai potrivit la "sectiunea off".
"OO!" – creatie colectiva dupa Ion Creanga, regia Alexandru Dabija, Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. Conceptul regizoral inventiv oferea intalnirea cu o sumedenie de personaje din opera lui Ion Creanga; era un exercitiu teatral apropiat de publicul tinta al teatrului independent. Spectacolul a avut premiera in cadrul Festivalului National de Teatru de anul trecut.
"Jacques sau supunerea" de Eugène Ionesco, regia Florin Fatulescu, Teatrul Mic, este un spectacol comentat la vremea premierei sale in suplimentul "Timpul liber". Regia a incarcat cu efecte teatrale absurde lectura scenica a piesei, rezultatul fiind un spectacol plictisitor, cu exagerari in jocul actorilor ce nu isi aflau suportul in replica lui Ionesco.
Dupa cum usor se poate constata din exemplele spectacolelor citate, la "festCo" nu au aparut nume noi de dramaturgi. Regizorii au apelat, in continuare, la "clasicii nostri". Festivalul Comediei Romanesti, pe langa selectia spectacolelor cu texte autohtone, a organizat, insa, si un Concurs de comedie romaneasca, ajuns la a treia editie. Anul acesta s-au distins: "Black Sitcom" de Mihai Ignat – premiul intai, "Vacanta unei dive" de Lucia Verona – premiul doi, "Tsunami" de Radu F. Alexandru – premiul trei, "Mai ales toamna" de Cornel George Popa si "Visinata de afine" de Cornel Udrea – mentiuni. Ramane de vazut daca un regizor va fi atras de vreunul din aceste texte.
In numarul viitor vom prezenta spectacolele ce au prilejuit acordarea unor premii.
ileana.lucaciu@romanialibera.ro