Normal ar fi fost sa scriu "comunist", respectand versurile de acum aproape 20 de ani din Piata Universitatii. Dar uite ca am ales opusul fiindca nu ar fi exclus ca in curand sa asistam la o asemenea substituire tocmai din cauza revigorarii unui stangism dur. Cine canta versurile de acum legendare? Mii si mii de oameni dintre care se distingeau vocile lui Vali Sterian si Cristi Paturca. Ei erau cu adevarat partea individualizata din acel formidabil tumult anticomunist care a dominat primavara bucuresteana a lui 1990. Ce s-a intamplat cu ei? Vali Sterian nu mai traieste, a fost amestecat acum vreo zece ani intr-un grav accident de circulatie de pe bd. Magheru, a inceput procesul, dar, pana sa se pronunte sentinta, a decedat. Paturca a devenit zilele trecute vedeta nedorita a emisiunilor de actualitati, fiind evacuat din casa unde locuia, stand pe niste saci de plastic unde-si stransese lucrurile, intonand cu o vehementa mult diminuata versurile celebre "mai bine golan decat activist, mai bine mort decat comunist"…
Nu mai e nevoie sa repetam ca in timp anumite simboluri se deterioreaza si ajung de nerecunoscut. La vremea lor, discurile cu versurile din Piata Universitatii s-au bucurat insa de o deosebita audienta, iar editarea lor a insemnat o afacere pentru casele care s-au ocupat de producerea si comercializarea lor. Filmul lui Stere Gulea despre Piata Universitatii a fost la randul lui bine receptat si intra in panoplia frumoaselor proteste anti-Iliescu fara de care Romania ar fi ramas doar o enigma absurda compusa din trei termeni: teroristi, trandafiri si mineri. Numai ca acum oamenii trecuti de 50 de ani au sentimentul unui "déjà vu", iar toata retorica electorala li se pare comica, jenanta, lipsita de orice bruma de continut. Peste patru ani ne vom afla intr-o situatie similara. Ne vom lauda ca ii maturam de la putere pe cei pe care acum ii alegem si vom zice ca asta e de ajuns, simuland chiar ca nu observam incompetenta de care au dat dovada, ca ne-au mancat vremea si banii, ca n-au facut nimic decat doar in beneficiu personal, ca deci pleaca multumiti de la putere – democratic, nu-i asa? –, cu sacul plin si fluierand a nepasare fata de soarta cetatenilor pe care i-au fraierit.
Va urma un nou circ si tot asa pana cand nu va mai exista piatra de bordura pe care s-o mai schimbe bietii muncitori de la drumuri si poduri si nici arbore in muntii patriei pe care drujba sa-i taie fara mila. Balciul e atat de mare, de grotesc, de agresiv si de vulgar incat nu-l pot amortiza decat cascadele hohotelor de ras amar care se prabusesc in auzul din ce in ce mai desensibilizat al romanilor de toate varstele. Anul trecut, pe vremea asta, Cozmin Gusa era fugarit prin fata la "Inter" de un individ indignat si ceea ce altadata ar fi fost o scena grava abia a inspirat niste zambete absente. Acum acelasi politician, sustinut de PIN, partidul cu o titulatura solemna, spera sa fie ales in fotoliul de primar general al Capitalei. Blaga, de asemenea, ne asigura ca nu face discutii, ci da solutii.
Numele sau la inceput ne deruteaza fiindca e identic cu acela al unui mare poet si filosof, apoi, cand vedem ca e vorba de o intamplatoare potrivire de nume, ne retragem la adapostul aceleiasi ironii amare. Cristi Paturca, evacuat din casa, apartine aceluiasi scenariu al deriziunii intr-o lume din care a pierit orice licar de romantism si ne confruntam cu supraglomeratie, cu un comert fara frontiere si cu o media intens sexualizata. Capitalismul nu e, fireste, lumea celor buni si naivi, inseamna mai degraba bani decat libertate si, fara ideologie, recunoaste ca ideologia sa este profitul. De aceea, intr-o asemenea lume avem nevoie de un minim de moralitate si de o legislatie aplicata cat de cat corect. Altfel, cuvintele se schimba usor, iar mitul de odinioara pervertit ne consterneaza.
