Un numar de politicieni cuprinsi, unii peste noapte, de ambitii de edil si care aparent nu mai pot dormi de grija bucuresteanului doborat de problemele de trafic si de mediu au coborat din stratosfera marii politici, unii din limuzine si iahturi, in arena alegerilor locale, unde isi etaleaza calitatile primare.
Unii candidati par anume inventati pentru a-i feri de intemperii pe candidatii cu sanse reale. Candidati-carne-de-tun, ei se perinda, ca intr-o gondola de carusel, pe la televiziuni — nationale, de oras sau de cartier –, in timp ce "greii", lupii de cursa lunga, asteapta, la adapost, in rada portului. O impresie intarita si de un graitor document descoperit de cercetatori in arhiva fostei Securitati comuniste din Ungaria, dar care cu siguranta exista si in arhivele celorlalte foste "tari fratesti". Datand de la inceputul verii lui 1989 (cu un an inainte de alegerile din echivalentul ungar al alegerilor noastre din Duminica Orbului, prima editie), el descrie detailat strategia "top secret" prin care serviciile secrete din tara vecina, aflate inca sub controlul partidului comunist reformist, dar constiente de inevitabilitatea si iminenta schimbarii politice, planuiau sa asigure continuitatea, in noul context politic, a complexului securisto-politic. Printre masurile principale prevazute se numara infiltrarea partidelor "capitaliste" care abia se conturau la acea data, compromiterea lor si, intr-un final si el planificat, inlaturarea lor de pe esichierul politic. Dar acest document "pentru linistea lor" prevedea si propulsarea in prim-planul mediatic a candidatilor care "nu trebuia" sa aiba sanse de a fi alesi in functiile care contau cu adevarat pentru pastrarea controlului de catre oameni ai regimului anterior.
In majoritatea celorlalte tari din fostul lagar sovietic, dupa 18 ani, lucrurile par sa se fi schimbat in bine, accesul democratic la putere fiind viciat, cat mai este, indeosebi de alti factori decat cei din umbra, care nu dau socoteala decat lor insisi. La noi, dupa acelasi numar de ani, prevalenta mediatica a "candidatilor de sacrificiu" pare sa semnalizeze ramanerea in vigoare a unui "manual de continuitate". In Romania, unii dintre politicieni par sa fi inteles ca puterea apartine formatiunii sprijinite de cel putin 5 din cele 6 servicii secrete…
Tabloul poate fi zugravit, desigur, si in alte palete stilistice si coloristice, complementare. De exemplu, se mai poate spune si ca actualele campanii pentru localele Capitalei sunt apatice, cenusii si fara nerv, ca protagonistii sunt si antagonisti mai mult de ochii lumii, ca atunci cand "sar scantei" acestea nu-s in stare sa aprinda mai nimic si ca bucurestenii nu se mai dau in vant, in 2008, nici dupa personalitati, nici dupa doctrine, ca sa nu mai amintim partidele.
Un diagnostic precis al acestei maladii cu puternic potential atrofiant e greu de stabilit. De asemenea, rolul serviciilor secrete este greu de cuantificat si, oricum, nu trebuie exagerat, in conditiile in care economicul s-a desprins partial de politic, generand o noua clasa care are de aparat propriile interese si, tot mai numeroasa fiind, trebuie sa si le apere prin mijloace democratice, "la vedere".
Suferinta in care se gaseste societatea romaneasca poate fi explicata si cu ajutorul unei ziceri anglo-saxone, des invocata in discursul politic din acel spatiu: ii poti pacali pe unii cateodata, pe altii ii poti insela mereu, dar sa duci cu zaharelul pe toata lumea si intotdeauna – asta nu mai e cu putinta. Intr-o traducere (foarte) libera: ulciorul nu merge de multe ori la apa. Cel mult, momentul adevarului poate fi amanat.
