» Efectul pervers al cresterii dobanzii de politica monetara poate fi un nou val al expansiunii creditarii in valuta, impotriva careia BNR poate lua masuri.
» Majorarea rezervelor minime obligatorii este unul dintre putinele cartuse pe care BNR le mai are in dotare pentru a descuraja finantarile in valuta.
Creditul in valuta are deja o pondere de 54% in totalul finantarilor acordate populatiei si se parea ca expansiunea sa va fi temperata prin deprecierea accelerata a leului din a doua parte a anului trecut. Numai ca, o data cu majorarea dobanzii de politica monetara de patru ori in acest an, bancile au inceput sa scumpeasca la randul lor costul creditului in lei. Fenomenul e simplu, cresterea dobanzilor la care BNR atrage lichiditatile din sistemul bancar determina bancile sa urce la randul lor randamentele pentru economiile populatiei, pentru a nu rata dobanzile de peste 9% platite de Banca Centrala.
Numai ca in acest fel marja lor de profit se ingusteaza (diferenta dintre dobanzile la care atrag bani in depozite si cele la care ofera credite) iar urmatorul pas este sa o conserve majorand corespunzator si dobanzile la credite. Asta insa ridica o minge la fileu creditului in euro, preferat in contiunuare de majoritatea romanilor, in special pentru imprumuturi de nevoi personale, tip de credit ce ramane in continuare sensibil mai ieftin decat solutiile similare de creditare existente pentru imprumuturile in lei. Ingrijorarile BNR legate de acest fenomen sunt justificate de adancirea simultana a deficitului de cont curent, ce reclama o depreciere dureroasa a leului pentru a-l ajusta si, in consecinta, un efort mai mare la rambursarea datoriilor.
Banca Nationala are la dispozitie putine masuri pentru a tempera creditarea in valuta. Una ar fi o majorare a rezervelor minime obligatorii in paralel cu o reducere a randamentelor (deja foarte mici) cu care aceste sume pastrate la BNR sunt recompensate. Efectul va fi scumpirea creditului in valuta, bancile avand pierderi in momentul in care isi blocheaza o mare parte din resursele atrase la dobanzi inferioare depozitelor la termen. E bine deci sa evitati, pentru siguranta, creditele de consum in valuta care n-au prinse in contract un mod clar al variatiei dobanzii (de pilda, Euribor plus o marja de cateva procente).
Alta ar fi o campanie nationala de exorcizare a imprumuturilor in valuta, in echipa cu alte banci mari din piata (vezi declaratiile presedintelui Erste Bank, care s-a pronuntat deja pentru renuntarea la imprumuturile de consum, in alte monede decat leul) dar ne vine greu sa credem ca principalii jucatori din piata vor cadea repede de acord sa renunte la o felie din profiturile aduse de imprumuturile in euro sau ca vor accepta usor sa le ieftineasca semnificativ pe cele in lei pentru a le concura.
