Ieri Trenul Regal a avut ultima oprire, in gara din Medias.
In jur de 40 de scriitori romani, poeti si prozatori, au urcat in urma cu cateva zile in Trenul Regal, un vehicul de lux datand de la sfarsitul anilor ’20. Ieri Trenul Regal a avut ultima oprire, in gara din Medias, dupa ce a oprit in Iasi, Suceava (in gara Burdujeni), Alba Iulia si Sibiu. In fiecare gara, scriitorii prezenti in trenul de lux au citit poezie sau proza, iar organizatorii – Euro Culturart, Uniunea Scriitorilor din Romania, sub patronajul Casei Regale – au donat garilor respective cate o biblioteca si mai multe exemplare din antologia editata in cadrul proiectului (1.000 de exemplare, 30 cu un ex libris realizat de graficianul Mihai Zgondoiu) si care poate fi descarcata gratuit la adresa: www.scriitoripecalearegala.ro.
Potrivit organizatorilor, scriitorii care au fost invitati sa participe la acest proiect sunt cu totii castigatori, in perioada 1990-2006, ai premiilor pentru proza, poezie, Opera Omnia si ai Premiului National pentru Literatura oferite de Uniunea Scriitorilor din Romania sau de Asociatia Scriitorilor din Bucuresti.
Printre participanti se numara Ana Blandiana, Nora Iuga, Ion Muresan, Denisa Comanescu, Traian T. Cosovei, Bogdan Ghiu, Ioana Craciunescu, dar si scriitori nu tocmai reprezentativi pentru literatura romana actuala, precum Varujan Vosganian, Liviu Georgescu, Dan Cristea, Cassian Maria Spiridon, acesta din urma profitand de escala din Iasi pentru a da premiile revistei "Convorbiri literare", al carei redactor-sef este.
Trenul Regal a fost realizat la Milano, intre 1927 si 1928, dupa modelul celebrului Orient Express. Garnitura, formata din mai multe vagoane de lux, este tractata de o locomotiva cu abur de mare viteza. In acest tren s-au intalnit, in august 1975, presedintele SUA Gerard Ford, si secretarul Henry Kisinger cu Nicolae Ceausescu. Tot aici, cu 20 de ani mai devreme, se intalneau Nikita Hrusciov si Gheorghe Gheorghiu-Dej, in acelasi tren luand Regele Mihai ultimul pranz pe teritoriul Romaniei, in ianuarie 1948.
Din jurnalul calatoriei, tinut de poeta Andra Rotaru
"Scriitori pe calea regala" este o «exportare» a literaturii romane in tara, in locurile mai putin conventionale, in care publicul s-a putut apropia de scriitori.
La cateva zile de la inceperea turneului regal, rasfoiesc Cartea de Onoare si gasesc cateva impresii. «Regalitatea este versantul dinspre poezie al istoriei», scrie Ana Blandiana, in timp ce Lucian Vasilescu: «Ziua I. Drum bun, ramaneti cu bine asa cum raman eu cu mine». Daca mai dau cateva pagini, ajung la ziua a II-a. «Situatia devine din ce in ce mai apasatoare. Tara defileaza la ferestre. Aproape ca e bine». «Calatoria aceasta este un vis frumos, din care, din pacate, am sa ma trezesc. Nimeni nu-si poate imagina un vis. Il descopar asa cum este si sunt fericit ca-i sunt calator».
Mihail Galatanu spunea despre tren: «Trenul. Nu am fost niciodata nimic altceva decat trenul. Mint. De fapt, din cand in cand, tot eu mai sunt si gara. Sunt gara care din pura curiozitate trece prin tren asa, ca sa vada cum e. Acum sunt ticsit de scriitori. Sunt plin pana la refuz, astfel incat am ajuns sa refuz orice. si din cand in cand refuz viata sau, nici nu mai stiu bine, viata ma refuza pe mine».
In trenul care ne poarta spre Sibiu, in ziua a V-a, Ion Muresan: «Mi-ar fi placut sa fiu o locomotiva cu carbuni». Octavian Soviany: «Sunt batran si trist/ raman cu calea ferata», iar Ioan Es. Pop: «Draga Trenule Regal, iti multumim ca ne-ai invitat sa ne plimbam impreuna si iti urez sa ramai nemuritor».
Nora Iuga ne povesteste ca in copilarie avea doi iubiti, pe Mihai Eminescu si Regele Mihai, tablourile acestora fiind agatate la ea in camera. Ea este singura care l-a vazut pe Regele Mihai, inca de cand avea 8 ani, iar el 18, dusa de mana de bunica ei la Baneasa, unde poposea trenul, o gara «cu niste portaluri – asta e in imaginatia mea de copil, cu niste splendide ornamente metalice, eu aveam impresia ca sunt intr-o poveste si ca totul era din aur, dar nu era». Cand a auzit fanfara in gara din Alba Iulia, in ziua a IV-a a calatoriei, Nora Iuga a «retrait acel regat pierdut in care m-am format de copil si am crescut. M-a impresionat foarte tare Mihai, plin de prestanta si eleganta, cum rar am vazut la un barbat, el a avut intotdeauna o rigiditate, fata lui e ca o masca care ii da si un oarecare farmec, cred ca e un om care nu a stiut niciodata sa isi tradeze sentimentele, dar acum aceasta rigiditate a devenit un pic ingrijoratoare. Eu la Palatul Elisabeta m-am dezbracat practic de orice si i-am facut o declaratie de dragoste, i-am spus ca-i tineam tabloul in dormitor pe perete, ca in familie ii spuneam Mihaita, si fata lui a ramas imobila si inerta. Nu mi-am imaginat niciodata ca voi ajunge sa calatoresc cu Trenul Regal, intru imediat intr-o stare de irealitate, parca as fi Mary Poppins»".
