In mai, intr-adevar, sarbatorile si pseudosarbatorile se tin lant. Avem in vedere prima zi a lunii care ani si ani a fost socotita simbol al solidaritatii celor ce muncesc. Dar ne putem gandi si la ziua de astazi, 2 mai, cand in 1864, Cuza a dizolvat Adunarea electiva dupa modelul lui Napoleon al treilea – idolul sau – si a propus o noua constitutie. Luna mai mai este si ziua victoriei in razboiul antihitlerist. Dar si ziua independentei nationale, cand Mihail Kogalniceanu a rostit memorabilele cuvinte, suntem natiune de sine statatoare… Urmeaza 10 mai, ziua monarhiei.
Sa nu uitam insa ca tot acum a luat fiinta si pcr, pretext apoi pentru o propaganda agresiva. Suntem astfel in situatia de-a conserva mai bine in memorie acest sinistru moment decat celalalt, absolut logic, al interzicerii pcr, prin legea liberalului Gh Marzescu. Atunci partidul comunist din Romania, sectie a Internationalei a treia, iesind in afara legii, devenea o formatiune politica obscura, aparent fara putere. Poate nimeni pe acea vreme nu ar fi avut intuitia viitorului si nu ar fi vazut in acel grupuscul originea raului ce avea sa se abata peste tara decenii la rand. Cu acest prilej sa ne amintim ce a spus Gh Cristescu, taman de 1 decembrie 1918. Cristescu avea sa devina primul secretar general al pcr. " La noi in tara e o viata foarte tulbure, lumea toata ce traieste prin munca este foarte nemultumita… tot ce este salariat isi indreapta privirile catre rasarit… mantuirea o vad daramand societati capitaliste, aici se prevede cat de curand ca atat taranii cat si orasenii vor face lucruri care vor fi discutate in lumea internationala. Suntem imprejmuiti de revolutie si nu pot crede ca vom ramane izolati ca o insula…"
Iata asadar ce putea sa spuna chiar de ziua Marii Uniri un personaj care se pretindea roman, tradandu-si astfel tara si aservindu-se dusmanului de la Rasarit. Amuzant este faptul ca foloseste termenul mantuire cu conotatii religioase, ceea ce demonstreaza ca totusi pe atunci, in limbajul liderilor proletari, mai functiona inca un mesianism naiv, in vadita contradictie cu realitatea dura a crimelor ce aveau sa urmeze.
Mai 2008… Nimeni in urma cu un secol sau cu jumatate de veac nu ar fi banuit destinul de care tara va avvea parte. Cine ar fi stiut in 1908 cum va arata secolul abia inceput atunci si ce se va intampla cu Romania timp de o suta de ani. Iar in 1958, anul celui de-al doilea val mare de arestari de dupa revolutia maghiara, oricine ar fi fost la fel de departe de anii ’90 ai secolului XX sau de urmatorul deceniu din secoluil XXI. Vazand cat de miopi suntem, orice pronostic privind viitorul de acum incolo este pur hazard si ridicol… .
