Una din explicatiile tranzitiei bolnave si a reformei poticnite pe care am parcurs-o dupa caderea comunismului se gaseste in consolidarea celor mai retrograde tendinte din societatea romaneasca, in special la nivel local. Ca un fel de revansa in fata comunismului centralizator, fostii activistii locali, fie de la partid, fie din agricultura, profitand de luptele interne din FSN, si-au intarit pozitiile si au reusit sa isi conserve, ba de multe ori chiar sa isi creeze autentice feude administrative. Structura populatiei a facilitat aceasta tendinta, caci, daca intr-o tara in care mai bine de jumatate din populatie traieste in zone rurale si semirurale subdezvoltate, democratizarea, cu intreg corolarul sau, devine un exercitiu de o dificultate extrema. Iar mecanismul care a servit perfect acestui scop a fost chiar sistemul electoral folosit la alegerile locale. Votul direct a transformat primarii in autentici feudali, iar consiliile locale, din forme de control democratic, au devenit simple anexe ale noilor stapani.
Desi minoritari in voturi, prin procedura de alegere primarii au fost legitimati "democratic" si s-au instapanit, scapand oricarui control. Din executanti ai politicilor locale stabilite de consilieri, acestia au devenit singura autoritate reala. De altfel, de cele mai multe ori, chiar si in marile orase, daramite in comune, consiliile locale nici nu dispun de un aparat administrativ propriu, fiind la bunul plac al primarului. Acest fapt a descurajat partidele sa se organizeze la nivel local si a contribuit la transformarea consilierilor locali in clienti ai primarilor. Un exemplu simplu, care poate fi extins oriunde: intr-o localitate mica, cu 13 consilieri, controlul a 7 dintre acestia ii asigura primarului majoritatea necesara conducerii. Aceasta majoritate se formeaza dincolo de orice ideologie, pe baza relatiei personale. Asa se face ca, de obicei, primarul, atribuind resursele locale dupa bunul plac, controleaza toate asa-zisele partide din localitate. si astfel, controland pe de o parte consilierii, pe de alta asistatii sociali – dependenti de ajutoarele sociale distribuite de "primarie" –, primarii se eternizeaza in functie. Intre timp, uneori bine disimulate, averile lor cresc intr-un ritm ametitor. Lucrativa afacere mai e si administratia asta!
In locul promisei democratii locale s-a instalat oligarhia. Mai ales in zonele rurale, grupurile de interese, precum cel al fostilor ingineri de toate felurile care proliferau pe langa fostele exploatatii cooperatiste sau IAS-iste, s-au perpetuat la putere. Interesul unei astfel de oligarhii e sa mentina un nivel cat mai scazut al dezvoltarii economice locale pentru a-si conserva puterea. Sistemul politico-administrativ instalat dupa 1990 a incurajat in mod deliberat coruptia pentru a asigura controlul distribuirii resurselor. si astfel, atotputernicele mafii locale, de care ajung sa depinda toate partidele politice cat de cat importante, impun regulile jocului.
Nu intamplator in unele democratii occidentale, cum ar fi Franta, unde tocmai s-au desfasurat alegeri locale, initierea politicilor locale este rezervata consiliilor municipale, primarii fiind doar alesii acestora. Astfel, tentatia de a scapa oricarui control, la care inevitabil este expus un primar, este bine cenzurata. Reprezentand o majoritate politica pe baza unui program sau, cel mai adesea, care s-a format prin negocierea unui program comun, primarii nu se mai pot transforma in "majores terrae". Iar democratia locala, chiar daca greoaie, functioneaza in interesul tuturor.
