O stafie bantuie Romania. Nu, nu-i a comunismului – poate, cel mult, intr-un fel, a sechelelor acestuia –, ci a banului care se muta in provincie. Mai pe sleau spus, spectrul goanei dupa controlul asupra baierelor pungii, nationala sau europeana.
E naiv cine isi imagineaza ca pletora de ministri si demnitari asortati care si-au anuntat candidatura la presedintii de consilii judetene si la primarii de mari orase s-au molipsit subit de dragostea pentru virtutile intrinseci ale descentralizarii. Intr-un fel, au facut-o, dar asemeni lui monsieur Jourdain, fara s-o stie!
"Politicianule, intoarce-te (du-te) in judet!", pare sa fie noul slogan al celor care, pana acum, au oficiat la ceremoniile de la Bucuresti de impartire a continutului pungii obstesti. Pe masura insa ce Guvernul se retrage din rolul, mostenit din totalitarism, de Mare Preot al Sfantului Buget si din acela de Bagator de Seama in treburile economiei private, acum zdrobitor preponderenta, si pe masura ce tot mai multi bani se impart in capitalele de judet si in marile municipii, politicienii nostri adulmeca, tot mai hulpavi, urma pungii de bani.
El Dorado se descentralizeaza, se retrage in provincie (inclusiv la Bucuresti), in calitatea sa de capitala de judet fara hinterland, nu de tara. E adevarat, pana acum banii europeni capatati pe baza de proiecte acceptate au fost absorbiti cu mai mult succes de decidentii din Capitala decat de cei mai putin experimentati din provincie – cu exceptia catorva judete din vestul tarii, care au beneficiat de experienta judetelor invecinate din Ungaria cu care sunt asociate in euroregiuni. Dar mentionata restrangere a prerogativelor Executivului si cura de slabire (reteta europeana!) la care este supusa birocratia centrala inca supraponderala sunt pe cale sa mute Centrul in centrele regionale, judetene, pentru moment – mai aproape de cetatean, dar si de baronetul local.
Nici pana acum nu era "de aruncat" demnitatea de presedinte de consiliu judetean care taie si spanzura pe intinsul respectivei diviziuni administrative, a meritat si pana acum sa fii "in satul tau fruntas", inclusiv in comunitatea locala Bucuresti, decat codas in Bucurestii-capitala. Eventual, ca primar. Cu atat mai mult o sa merite in viitorul tot mai apropiat.
Nu-i nimic nou in afirmatia ca politicianul la ban trage. Nu neaparat in sensul penal, ci in acela de moasa la nasterea bugetelor, acum tot mai locale. Deplasarea interesului electoral spre orizonturi mai inguste, dar potential la fel de manoase poate fi interpretata ca un fenomen pozitiv – doar nimeni nu contesta valoarea descentralizarii, iar experienta dobandita "la centru" poate fi valorificata benefic la periferia ridicata in rang. In acelasi timp, aceasta migratie joaca si rolul de hartie de turnesol: se dovedeste, o data mai mult, ca primeaza interesul personal, recte de grup. In acelasi timp, jumatatea plina a paharului ne sopteste ca totul este spre bine: fara a-si da seama, politicienii, aceste pasari de prada sunt si randunelele ce vestesc o innoire pe care o asteptam, strunindu-ne sperantele.
Nu ne mai ramane decat sa speram ca apropiatele alegeri locale si cele nu prea indepartate de la sfarsitul anului vor propulsa pe orbita politicii si oameni valorosi, independenti in gandire si in comportament etic, dar nu neaparat fara afiliere politica. E o oportunitate care nu trebuie ratata. Ar fi mare pacat ca tot cei care ne-au condus pana acum din Bucuresti sa continue s-o faca, cu acelasi "succes", din capitalele de judet, in calitate de lorzi ai pungii. Revolutia, furata sau nu, nu va fi desavarsita decat atunci cand oameni normali, dedicati serviciului public, vor sluji cetateanul, iar nu propriul cont bancar.
