"Archive in Residence", artisti romani si austrieci expun la Galeria UNA pana la sfarsitul lunii.
Nu este o alaturare suprarealista, ci o interpretare artistica a realitatii romanesti a ultimelor zile. si, da, chiar are legatura cu Summitul NATO, care a pus in paranteza cainii din centrul Capitalei, prostituatele si cersetorii. In lucrarea video a lui Ovidiu Anton, cativa caini vagabonzi primesc steagul NATO si il sfasie sau doar se joaca cu el sau il miros sau isi manifesta afectiunea fata de un eveniment care le-a perturbat viata de zi cu zi. Depinde de interpretare.
Cu cateva exceptii, toate lucrarile expuse la UNA Galeria in cadrul "Archive in Residence" au si un puternic mesaj politic. Pentru ca prin aceste lucrari tinerii artisti prinsi in proiect arata de fapt cum vad ei Bucurestiul cu realitatile sale. Unul dintre artisti, Johannes Zebedin, chiar s-a izbit de realitate la Bucuresti, fiind retinut joi seara in timp ce traversa Calea Victoriei. Politistii i-au cerut sa se legitimeze si i-au verificat rucsacul. In care au gasit un ziar publicat de Lia Perjovschi cu imaginea Bucurestiului si a Casei Poporului surprinsa din satelit. Politistii nu vorbeau engleza, cu atat mai putin germana, astfel incat Hannes, cele trei ore cat a fost retinut de bravii oameni ai legi, nu a putut intelege decat ce comunicau prin statie: "tip dubios" si "material dubios".
"Archive in Residence" s-a desfasurat ca un clasic schimb de studenti intre Academia de Arte din Viena si Universitatea Nationala de Arta din Bucuresti. La inceputul lunii martie a fost vernisata o expozitie la Viena, asezonata cu discutii. Pentru expozitia de acolo, doua artiste din Romania, Alina Popa si Irina Gheorghe, au acoperit podeaua salii cu covoare in stilul romanesc atat de bine cunoscut: covor langa covor, astfel incat sa nu ramana un centimetru de parchet intre. Interesant este ca artistele nu au venit cu covoarele din Romania, ci le-au imprumutat de la prieteni din Viena.
"In cazul in care cercetam o anume locatie geografica de la distanta, cu alte posibilitati si perspective decat cele de la fata locului, putem ajunge la rezultate schimbate? Cum transforma o situatie reala felul in care noi percepem un anumit loc, determinat in prealabil doar prin cercetare? si cum am putea aborda si ulterior manipula un spatiu strain la care avem acces doar prin intermediul unor canale preferentiale?", se intreaba protagonistii expozitiei.
Teresa Novotny ia harta auto a Bucurestiului pe care isi noteaza traseul si optiunile in traficul vienez. Pentru ca, imi explica, distantele pe care a mers in centrul Bucurestiului nu sunt diferite de distantele din centrul Vienei, locurile pe care le stia si pe care si le-a imaginat. In plus, emotiile traite la vederea unor lucruri noi nu difera semnificativ de emotiile traite la doar imaginarea unor spatii.
Gabrielle Eldbaner a inventat un aparat de distrus peretele. Lucrarea ei, intitulata "Line 1: 985", a carei constructie i-a luat o luna, aminteste de un aparat dintr-o uzina de masini grele, la dimensiuni reduse, desigur. Un ac traseaza o linie pe perete, in sus si in jos, cat timp aparatul este in functiune. Pentru ca unghiul in care acul atinge peretele nu este perfect drept, nici adancimea fisurii nu este aceeasi. Este felul in care Gabrielle Eldbaner a interpretat Bulevardul Unirii, cu istoria si prezentul sau. Este maniera artistei de a spune ca pentru acest bulevard a fost distrusa o parte din vechiul Bucuresti si ca, in prezent, este ca o linie scalpa trasata in zona Unirii. Lucrarea este gandita pentru Bucuresti, pentru ca nicaieri in alta parte nu ar avea aceeasi semnificatie ca aici.
Eldevin Klacar reconstruieste Casa Poporului din pahare de unica folosinta rosii, galbene si albastre. Cele rosii, din baza, sunt pline cu apa, la mijloc sunt paharele galbene goale care le sustin pe cele albastre, pline cu sampanie. E suficient sa misti un singur element in acest construct fragil pentru a-l distruge.
Philipp Hohenwarter reface blocurile comuniste din cutii de chibrituri umplute cu guma de mestecat, iar Christina Gillinger se autoironizeaza, in lucrarea video intitulata "Speed capturing Romania": "Cum pot cunoaste artistii romani cand nu am sucifient timp pentru ei?". Concluzia ei, comica: am decis sa ne imbatam si sa dansam impreuna. In aceeasi zona este si lucrarea semnata de Amelie Loy, intitulata "At night all cats are grey": video, desene, fotografie si palinca. "Let’s unite trough alchool!", mesajul pacifist din dreptul lucrarii ei.
