"Frumusetea trupeasca este animalica daca nu e insotita de lumina cugetului." Sunt cuvintele lui Aristotel. Negresit, e bine sa te nasti cu un chip frumos, placut la vedere in toate anotimpurile varstei. Dar aceasta frumusete trupeasca trebuie sa fie aureolata de lumina cugetului, altfel, oricat de bine ar fi intretinuta in saloane de infrumusetare, ramane adesea doar o frumusete de interes sexual, ba poate sa de cada in vulgaritate sasu in prostie. Pe de alta parte, sunt si oameni urati la chip, dar frumosi in spirit, iar aceasta frumusete a lor nu se vestejeste, nu se trece, stralucind divin peste veacuri. Iata ce spune G. Calinescu in acest sens: "Oamenii se fac frumosi spiritual adica in virtutea vibratiei ideilor, un Esop carn imi place mai mult decat Adonis." Mi-am amintit astfel de Esop cel intelept, fabulist grec care a trait cu mult inainte de Hristos, "avea capul tuguiat, nasul turtit, gatul prea scurt, buzele iesite, pielea obrazului scofalcita, burtos, cu picioare strambe, cocosat, vorbea greu si cuvantul ii era nedeslusit si bolborosit…" (din Esopia, editie din 1943, ingrijita de Ion Pillat). Si cu toate acestea, lui Calinescu ii placea mai mult sclavul eliberat si inteleptul fabulist Esop decat Adonis, cel mai frumos tanar de care era indragostita chiar zeita iubirii si a frumusetii, Afrodita. Revenind la cuvintele lui Aristotel: sa nu ne ingrijim numai de frumusetea trupeasca, ci si de lumina cugetului.
