France Culture a inregistrat o editie a emisiunii "Des papous dans la tête" la Bucuresti
Postul de radio France Culture pare sa fi facut o pasiune pentru Romania. Dupa ce, nu cu foarte mult timp in urma, transmitea in direct din holul Institutului Francez din Bucuresti o dezbatere (in mai multe parti) despre starea culturii, dar si a vietii medicale romanesti, joi seara echipa France Culture a revenit in Capitala pentru a face cateva inregistrari pentru una dintre emisiunile de traditie: "Des papous dans la tête", o emisiune a carei prima editie se difuza undeva prin anul 1984, creata de Bertrand Jérôme. In timp emisiunea a crescut, ajungand acum la 75 de minute. Cand si cand, cam de doua ori pe an, realizatorii aleg ca inregistrarile sa se faca cu public, caz in care spectatorii trebuie sa intre in jocurile propuse de oamenii de la microfon. In parte trasnite, in parte doar foarte facile, jocurile literare si/sau radiofonice ale "papuasilor" – o varianta de traducere pentru titlul suprarealist al emisiunii ar putea fi "Cu capul plin de papuasi" – inseamna antren inteles radiofonic, dar si traducere a poeziei in limba celor multi.
Parintii "papuasilor", printre care se numara si Georges Perec, fondator al miscarii literaturii potentiale, au pastrat din avangardism tot ce a fost mai simplu de facut si de imitat: improvizatie folosind cuvinte alese aleatoriu, amestecat de sunete si crearea unor vocabule ciudate.
La Bucuresti au venit o mezzo-soprana (Hélène Delavault), sase scriitori (Patrice Delbourg, Eva Almassy, Jacques Jouet, Herve Le Tellier, Lucas Fournier, Jacques A. Bertrand) si un pictor (Patrice Caumon). Lor li s-au alaturat Bogdan Ghiu (poet si traducator al lui Deleuze, Derrida, Foucault, Bourdieu) si Alex Leo serban (eseist si critic de film).
Cu riscul de a comite o blasfemie, trebuie sa spun ca pe tot parcursul inregistrarii de la Bucuresti nu m-a parasit o usoara senzatie de disconfort, ca in fata unor adulti, cat se poate de seriosi, care se straduiesc sa se coboare la mintea unor copii de gradinita. Mai ales ca, dincolo de improvizatii, care au reprezentat o infima parte din ce s-a intamplat joi seara in Sala Elvira "Popescu" (sic!) a Institutului Francez din Bucuresti, participantii la emisiune au sacrificat ceva timp si chiar si-au batut capul pentru a inventa tot soiul de dracovenii. Daca sunteti curiosi sa vedeti ce a iesit, duminica la pranz va fi difuzata editia inregistrata la Bucuresti. O puteti asculta online, pe site-ul France Culture, incepand cu ora 11.45, ora Romaniei. Daca o pierdeti, editia va intra in arhiva "Des papous dans la tête", asa ca o puteti accesa oricand.
Printre multele nazbatii intamplate in Sala Elvira Popescu, rasetele cele mai zgomotoase le-a provocat lista de cuvinte romanesti "zgomotoase" – zgribuli, bizui, boscorodi, tulbura, mototoli, zarzavat, barbatul –, al caror sens invitatii francezi nu il stiau si nici nu trebuiau sa-l stie cand au compus poezioare cu cuvintele date. Pana la poezioare a fost pronuntia, care i-a dat bataie de cap scriitorului Jacques Jouet. "(A se) bizui" a devenit un foarte frantuzesc "bizoui", cu accent pe primul "i", iar "barbatul", un oriental "bartabul".
La semnificatia cuvintelor respective, imaginatia "papuasilor" s-a dovedit fara limite: "a boscorodi" poate insemna a alerga printr-un muzeu, cum ar fi Luvru, "a bizui" poate insemna atat a seduce femeile unui prieten poet, cat si a fi abstinent sexual, "barbatul" poate fi un exercitiu practicat in vestiar inainte de un meci decisiv, in timp ce "o mitocana" este, bineinteles, o declaratie de dragoste.
Alex Leo serban a imaginat pentru "papuasii" veniti la Bucuresti, dar si pentru ascultatorii francezi, o continuare a filmului "432". Peste 20 de ani Otilia il intalneste la iesirea din supermarket pe domnul Bebe, insotit de sotie, o doamna bine facuta si cam tata. Iar Bogdan Ghiu a trebuit sa fabrice pe loc, alaturi de ceilalti participanti, o poezie pe rimele spectatorilor.
Editia din "Des papous dans la tête" pe care o puteti asculta maine este si flatanta la adresa Romaniei: realizatoarea FranIoise Treussard s-a jucat cu roman-romanesc-Romania, ajungand la "Romania – pays romanesque" ("Romania – tara de roman"), iar una dintre pauzele de "publipapuocitaire" i-a fost dedicata lui Eugène Ionesco.
