Cimitirul Bellu din Bucuresti este situat pe Calea serban Voda, unde, dupa cum spune cercetatorul Dumitru Papazoglu, se aflau gradina si biserica boierului Bellu. Arhitectul Alexandru Orascu a facut planurile capelei ce este construita pe locul fostei biserici si in 1858 este inregistrat primul concesionar, C.A. Rosetti. Marile familii boieresti au construit monumente scumpe din marmura adusa cu greu din Italia, Franta sau Austria si au tocmit artisti renumiti (Ion Mincu, Dimitrie Paciurea, Constantin Baraschi, Carol si Frederic Storck) pentru a realiza adevarate opere de arta. Comparat cu cimitirul Pere-Lachaise din Paris, acesta devenise un loc de plimbare si intalnire pentru bucurestenii inceputului de secol XX. Aici odihnesc scriitori si poeti, artisti si personalitati istorice care si-au adus contributia la scrierea istoriei, artei si culturii romanesti. Celebritatea unora a fost, din pacate, nefasta pentru acestia, mormintele lor fiind profanate sau chiar vandalizate. Chiar daca cimitirul e pazit, timpul si nepasarea isi spun cuvantul. Multe monumente sunt in paragina, uitate printre muntii de gunoi sau moloz. Cavouri fara usi, pline de gunoi, din care se vad iesind sicriele, gropi fara capac ce se casca amenintator, ingeri fara aripi sau busturi fara nas fac ca imaginea cimitirului sa fie si mai dezolanta.
"Vin in cimitirul acesta de cand eram copil, bunicii si parintii mei sunt ingropati aici. Acum vad ca a disparut usa de la cavou, care era foarte frumoasa, comandata de bunicul meu la Viena, macar de nu ar vinde-o la fier vechi. Cineva ar trebui sa ia masuri de ingrijire si conservare a unor lucrari de arta, pentru ca altfel un muzeu in aer liber, o pagina de istorie vor disparea incet, dar sigur", imi spune Eleonora Popa in timp ce aprinde o lumanare.
