Nimic nu este mai neplacut, mai caraghios decat sa sprijini ceea ce spui intr-o discutie sau in anumite imprejurari pe lungi si plictisitoare juraminte. Iata ce poate garanta credibilitatea noastra, adevarul, dupa cum noteaza moralistul francez La Bruyere: " Fie ca spune da, fie ca spune nu, un om distins merita sa fie crezut: caracterul lui ii tine loc de juramant, da sorti de crezare cuvintelor lui si ii atrage atentia unanima." (din Caracterele sau moravurile acestui veac, 1688).
Ma gandesc… Ce caraghiosi si falsi sub masca lor sunt aceia care, pentru a fi crezuti, recurg la tot felul de juraminte, prin gesturi repezite, cuvinte goale, seci, fara sir… jurand pe fericirea lor, pe familie etc pentru a fi crezuti sau pentru a insela. Cei mai stupizi (si cei mai multi) sunt cei care jura pe credinta lor religioasa, chiar si pe Divinitate, invocand-o nu numai sa le fie martor, dar si garant al spuselor lor, aratandu-se astfel ca sunt niste evlaviosi ipocriti. De aceea m-am oprit la cuvintele lui La Bruyere. Caracterul, demnitatea sa tina loc de juramant, acestea sa te faca credibil. Fiecare trebuie sa jure prin faptele sale vrednice de cinste, de lauda chiar; fiinta prin insusirile morale, prin comorile launtrice, sa-ti acorde sorti de crezare in tot ceea ce spui si in tot ceea ce vrei sa faci…
