Putini stiu, dintre cunoscatorii de literatura, ca Robbe-Grillet e botanist de formatie si ca placerea de a scrie/discuta literatura era concurata, in cazul lui, doar de aceea de a recunoaste si denumi (tot o treaba literara, in fond) diverse specii de plante, in mijlocul unei gradini. Sau ca, inainte de a ajunge la Minuit si apoi de a pune bazele Noului Roman, a lucrat la un institut de statistica, o munca destul de kafkiana, pana la urma. Nu e cazul sa ne lansam in consideratii biografiste, insa, in logica absurd-fantasta a lui Mircea Horia-Simionescu, cred ca ar fi interesant un dictionar de scriitori pe meserii. Macar ca element de anecdotica. Ihtiolog – autor de romane de dragoste, educatoare pensionata – autoare de thrillere politiste, bizantinolog – autor de romane SF. E irelevant, poate, ca un scriitor care a fost pasionat de botanica a scris romane albe, fara epic, fara personaje, care au facut valva in anii ’50. Important e ca, privit de sus, la ani de la epuizarea fascinatiei sale, Noul Roman n-a lasat urme definitive in literatura, orice ar zice frondeurii de serviciu. Poate doar in cea franceza, unde autori ca Jean-Philippe Toussaint sau Jean Echenoz continua sa plateasca tribut autorilor Noului Roman (nu doar Robbe-Grillet, ci si Nathalie Sarraute, Claude Simon sau Butor). Pana la urma, azi se observa o reintoarcere la epic, la poveste, care ne fac sa ne amintim din ce in ce mai putin de "moartea" romanului si a reprezentarii mimetic-realiste in fictiune profesate de scriitorii francezi mai sus amintiti. Azi citim povesti.
Din nou. Alain Robbe-Grillet a murit pe 19 februarie, la varsta de 86 de ani.
