Totusi, oamenii cauta de o mie de ori a dobandi bogatie decat cultura mintii; pe cand, desigur, ceea ce suntem face mai mult pentru fericirea noastra decat ceea ce avem. (…) Asadar, ceea ce are fiecare in sine insusi este lucrul cel mai de pret pentru fericirea vietii sale.
Sunt cuvintele lui Schopenhauer (filosof german, 1788-1860), din "Aforisme asupra intelepciunii in viata".
Si ma gandeam… Din totdeauna, omul si-a dorit avutii pamantesti pentru indestularea poftelor trupului. Putini dintre noi ne dorim, ne ingrijim a avea si o avere inlauntrul fiintei noastre, comori ale spiritului ce nu se trec, nu se vestejesc. Fireste, e normal sa te ingrijesti si de cele ale vietuirii biologice, care sunt naturale, necesare – dar sa te ingrijesti si de avutia dinlauntrul fiintei tale: caracter frumos si bun, intelepciune, cumpatare… sa-ti slujesti viata ta si cu cele ale spiritului, nu numai cu cele ale trupului! si Schopenhauer pune aceasta intrebare: "Ce are fiecare in sine?" – caci aceasta va ramane, se va pastra in toate varstele, ca un izvor limpede si nesecat al fericirii unei fiinte cu adevarat din "regnum hominis". Este o nebunie, spune filosoful, sa pierzi ceea ce ai inlauntrul fiintei tale pentru a castiga pe cele dinafara, adica sa-ti distrugi propria valoare pentru averea pamanteasca, pentru stralucirea efemera, pentru rang, titluri, onoruri ce sunt pretuite doar de plebe, de insi de turma. A-ti agonisi o avutie inlauntrul fiintei tale – aceasta este cu adevarat o comoara pentru fericirea vietii traite. Eu as adauga ca prin aceasta comoara launtrica vei putea "cumpara" un loc in Raiul tuturor religiilor!