O noua forma de graffiti "ameninta" marile orase occidentale: tricotajele! Aceasta guerila de lana aduce o mangaiere calda, feminina si protectoare peste metropolele functionale si "macho". Miscarea semiunderground "Knitta" a fost fondata in august 2005 in Houston, de o mana de femei si un barbat, cu varste cuprinse intre 20 si 70 de ani. Ideea a plecat de la puloverele, caciulile si fularele neterminate a caror tristete numai cine tricoteaza o poate intelege. Practic, una dintre femei a decorat usa magazinului unei prietene impodobindu-l cu o sumedenie de capete de material, tricotat din resturile de prin casa. Trecatorii s-au oprit si au facut poze. Al doilea pas a fost dorinta de a da un pic de culoare, caldura si dragoste oraselor. Una dintre membre spune ca ar vrea chiar sa tricoteze un pulover imens care sa imbrace Pamantul. Alta ca ar tricota, de-ar sti, unt de arahide. Cea mai varstnica membra pozeaza pe site-ul grupului ca un razboinic japonez, cu andreaua la atac. Dincolo de latura familiala a tricotatului (pe site-ul www. knittaplease.com sunt si link-uri la blogurile unor doamne pasionate de tricotat), initiativa e pe cat de simpatica pe atat de inofensiva. Prima misiune s-a desfasurat la Houston. Au urmat New York-ul, Los Angeles-ul, Hollywood-ul, Montréal-ul, dar si Marele Zid Chinezesc sau El Salvador. Au fost imbracate in mansoane de curcubeu sau, dupa caz, si cu caciulite – stalpii unor semne de circulatie, hidranti, manere de fier si banci de prin parcuri, pietre. Valul "Knitta" a lovit si Parisul, unde ici-colo au aparut jambiere colorate pe stalpii scunzi de pe marginea trotuarelor, pe semnele de circulatie, dar si pe picioarele statuilor. "Ne place sa provocam un soc vizual intre lana si spatiul inconjurator, ostil al orasului", declara anul trecut una dintre "activistele" revistei franceze "Glamour". "si apoi, suntem primele care vad tricotajul ca o forma subversiva de expresie." Noua moda e asimilata graffiti-ului tocmai pentru ca sustinatorii ei actioneaza mai mult noaptea, nu inainte de a face un reperaj organizat si de a identifica cei mai "tristi" stalpi din locurile-cheie ale orasului. "Reactia oamenilor e mai degraba pozitiva", continua aceeasi artista. "Ii amuza ce facem. Unii se opresc si ne intreaba ce mesterim. Ultima oara, o doamna ne incuraja de la geam." si politia e prietenoasa si perplexa. De fapt, "hainutele" se dau foarte usor jos. Nici nu poti spune ca sunt o forma de vandalism.
Azi, membrele Knitta Please (cu pseudonime sugestive ca PolyCotN, AKrylik, SonOfaStitch sau The Knotorious N.I.T.) sunt vedete locale, dar si sursa de inspiratie pentru cluburi similare din alte orase sau tari. Pe lista lor de obiective se afla si decorarea Turnului Eiffel. Asteptam ca romancele sa se sesizeze si ele. Atat de multe locuri gri si triste din Bucuresti ar putea primi o hainuta colorata. Care, probabil, ar fi furata in ora urmatoare.
