Nu va nemultumeste faptul ca mereu aceiasi scriitori apar peste tot? Editurile, agentiile de presa, ziarele si, sigur, presa culturala se sincronizeaza in a sprijini mediatic un manunchi de scriitori – parca mereu aceiasi. Daca n-ar fi uriasa oferta de carte straina, ar fi sinistru sa ne delectam clipa de clipa cu aceleasi fete scriitoricesti care se plimba pe ici, pe colo si isi mai reediteaza vreo carte de anul trecut. E intr-un fel ca in politica: reflectoarele nu se opresc pe cei mai merituosi, ci pe cei mai zgomotosi, pe cei care au o imagine vandabila. De ce am auzit atata vreme de Ioana Baetica? Nu pentru ca ar fi vreo mare scriitoare, ci pentru ca povestea ei – cu sex, confesiune si autofictiune voyeurista – a avut lipici la public.
Sunt doua-trei nume de poeti-vedeta la noi si cu ei defilam pe la toate festivalurile si targurile de carte straine, ei sunt tradusi, doar ei exista. Tot atatia prozatori. Intrebarea e de ce nu-i promovam si pe ceilalti, de ce selectia e atat de ingusta si de… fixa. Mi-e greu sa cred ca singurii prozatori valabili de la noi sunt Cecilia stefanescu, Dan Lungu si Florin Lazarescu. si ca singurul poet tanar exportabil e Dan Sociu. Poate si Robert serban. Cinste lor, poate ca meritul vizibilitatii pe care o au le apartine si lor, poate sunt mai carismatici decat altii. Nici nu contest ca toate aceste nume sunt de calitate, dar mai sunt alte 20 care merita acelasi tratament. Mi se pare ca exista o lene in perceptia publicului, care e cumva teleghidat de tot acest spectacol numit promovare. Cumparam brandurile din vitrina, din pacate e un risc al capitalismului, care functioneaza si in cultura. Totusi, ma intreb, isi mai aduce aminte cineva de figuri exceptionale ca Ion Stratan, de pilda? Sau Cristi Popescu.
