Cand presedintele ucrainean Viktor Iuscenko a semnat decretul privind transformarea Insulei serpilor in paradis fiscal, nu s-a gandit nici o clipa la "Suflete moarte". Insa titlul cunoscutului roman al lui Gogol este foarte potrivit pentru a descrie situatia.
Decretul in chestiune face parte din lunga serie a eforturilor Kievului de a demonstra ca Insula serpilor, care este obiectul unui litigiu intre Romania si Ucraina la Curtea Internationala de Justitie de la Haga inca din 2004, nu este o stanca, ci o insula locuita, cu viata economica si sociala permanenta. Dupa vizita din toamna de la Bucuresti, Iuscenko a inspectat zona si a sadit un pin, dand ordin ca insula sa fie… inverzita (?!?). Ambitiile autoritatilor ucrainene de a transforma stanca fara resurse proprii de apa intr-o zona locuibila dau dovada de multa imaginatie. Aici au fost deschise o filiala bancara, un oficiu postal, se doreste si un hotel, se au in vedere spatii pentru o biblioteca, un cinematograf, o unitate de ambalare a fructelor de mare, un sistem de purificare a apei, o dana, s-a decretat infiintarea unei localitati (satul Belai), se intentioneaza introducerea in circuitul turistic si amplasarea unei unitati de graniceri, doar-doar astfel s-ar putea obtine un avantaj in fata Romaniei, la Haga, in problema delimitarii platoului continental si a zonelor economice exclusive la Marea Neagra. De decizia CIJ cu privire la statutul Insulei serpilor (insula sau stanca) depinde delimitarea platformei continentale si, mai ales, a ceea ce se numeste zona economica exclusiva, foarte importanta pentru bogatele resurse subterane de hidrocarburi. Ucraina chiar a realizat niste foraje prospective.
Cum deznodamantul procesului s-ar putea produce anul acesta, cel mai tarziu anul viitor, e de presupus ca eforturile Kievului nu vor inceta, in pofida apelurilor Romaniei de a manifesta retinere. Aceasta cu atat mai mult cu cat astfel de masuri nu pot afecta caracteristicile naturale ale Insulei serpilor si nu au nici un efect din punct de vedere juridic la Haga, dupa cum asigura Bogdan Aurescu, agentul partii romane pentru procedurile in fata CIJ.
Coincidenta sau nu, anuntul deciziei lui Iuscenko a survenit in aceeasi zi cu vizita la Kiev a senatorului american Richard Lugar, aflat intr-un turneu inceput in republici ex-sovietice central-asiatice detinatoare de rezerve de hidrocarburi. Lugar a sfatuit Ucraina sa treaca la descoperirea zacamintelor proprii de petrol si gaze, pentru a evita dependenta de Rusia. Lugar a anuntat, la Kiev, ca presedintele SUA, George W. Bush, ar putea efectua o vizita in Ucraina in luna aprilie, in contextul summitului NATO de la Bucuresti.
Ucraina a cerut statelor membre NATO sa analizeze posibilitatea admiterii sale la Planul de Actiune al Aliantei pentru aderare, in cadrul summitului de la Bucuresti. Demersurile liderilor de la Kiev au provocat contrareactia dura a opozitiei rusofone, dar si a ambasadorului Rusiei, Viktor Cernomardin. Acesta, fost sef al gigantului gazier rus Gazprom, nu pierde prilejul de a se lauda cu relatiile personale amicale pe care le-ar avea cu Iulia Timosenko, actualul premier ucrainean. El a avertizat ca, daca Ucraina adera la NATO, Rusia isi va revizui relatiile cu ea.
Macar si din acest exemplu, rezulta ca Iuscenko nu are libertatea totala de a decide politica externa a tarii sale. Conducerea portocalie de la Kiev este, astfel, asemenea unei marionete ale carei sfori sunt trase de la Moscova, chiar daca ascensiunea i-a fost sprijinita de Washington.
