0.9 C
București
vineri, 27 decembrie 2024
AcasăSpecialOlimpiada maghiara

Olimpiada maghiara

Din arhive adunate: istoria postbelica consemneaza extinderea ideologiei comuniste, prin forta, in statele aflate in prima linie. Protectia asteptata de la statele occidentale a fost o himera, dupa celebrul acord de la Yalta. Manipulate de Axa pe perioada conflagratiei, acestor tari le-a venit rindul sa cunoasca, en detail, razbunarea si teroarea bolsevica. Dar moartea lui Stalin a dat sperante pentru o deschidere reala catre democratie. Cu putine luni in urma, s-au implinit 50 de ani de la prima mare incercare a unui popor subjugat de a se debarasa de o ideologie totalitara impusa. Revolutia maghiara din 1956 a fost un exercitiu de mindrie si onoare masacrat de Armata Rosie.

Din pacate, sprijinul Occidentului a fost inexistent – o inexistenta justificata partial de acerba cursa a inarmarilor declansata in urma instalarii Cortinei de Fier.
Desi populatia Romaniei a fost solidara cu miscarile de eliberare din Ungaria, conducerea PMR, Dej personal au sprijinit Uniunea Sovietica pentru inabusirea Revolutiei.

In toamna anului 1956, o divizie multinationala bine antrenata se pregatea sa atace pasnic, in spirit coubertinian, orasul Melbourne din tara cangurilor… Presedintele american Eisenhower isi construia o imensa sala subterana in munti, destinata intrecerilor nucleare si denumita preventiv "adapost antiatomic", iar Marea Britanie si Franta, intr-un clasic "doi fara cirmaci" si fara minte, trageau din greu, cu un strock perdant, in regata Suezului.

La 23 octombrie, in acelasi an, la Budapesta, zeci de mii de persoane participa la maratonul nemultumitilor, o cursa ce a durat doar 12 zile, sfirsita tragic prin descalificarea singeroasa a participantilor de catre arbitrii sovietici. Indiferent de rezultate, aceasta intrecere, alaturi de crosul de la Praga din august ’68 si de jocurile sindicale poloneze de la Gdansk din 1980, a zdruncinat serios si decisiv rolul de tara organizatoare al Uniunii Sovietice in politica satelitilor sai.

Dar intreg mapamondul geopolitic ’56 a fost marcat de tensiuni "reci", seci, cinice, lipsite de fair-play. Conflictul ideologic intre cele doua blocuri postbelice s-a extins distrugator si catre lumea a treia, antrenind state sarace in proba de tir fratricid, cu tinta vie.

Deoarece toata lumea si presa sportiva aveau bilete pentru antipozi, de la Budapesta, din mijlocul evenimentelor, au transmis cronicarii ad-hoc ai posturilor Europa Libera si Vocea Americii.

Aruncarea ciocanului (cu secera cu tot)

La 12 ani de la intrarea Armatei Rosii in Ungaria, populatia acestei tari, ca si a celorlalte state intrate sub influenta URSS, era satula de "binefacerile" comunismului. Implementarea, ca sa folosesc un termen la moda, a metodelor stahanoviste in economie si agricultura, dar si, mai grav, in politica si aparatul represiv politienesc a dus la aceleasi rezultate ca la Moscova: o parte fac foamea, o parte fac puscarie. Doua caste fac exceptie: oligarhia zim-urilor si Pobedelor negre (Volga nu aparuse pe piata) si segmentul celor sucombati prematur si scapati de grija suferintelor ulterioare, prin tehnologie trotkiana.

Asa cum spuneam, pe 23 octombrie, pe la ora 5 p.m., locuitorii Budapestei – evident, partea mai nemultumita – au schimbat din mers lozinca "Proletari din toate tarile…" in chemari mai reale: "Nu vrem: insemne staliniste, cote agricole, limba rusa obligatorie, armata eliberatoare de ocupatie, economie stahanovista" la schimb, ca la orice revolutie, cu libertati cetatenesti si de alta natura (inclusiv un nou premier in persoana reformatorului Nagy Imre). Promotorii manifestarii au fost studentii, inspirati de ideile cercului "Petöfi" si mobilizati de miscarile poloneze petrecute cu doua saptamini mai inainte.

Nici n-au batut clopotele de trei ori ("…zilnic clopotele crestinatatii vor bate la ora 12 pentru sprijinirea luptei impotriva paginilor…", 6 august 1457, Bula Papala, Calixtus III), cind Kremlinul a realizat ca lupta devenise inegala si, pentru echilibru, are loc prima interventie sovietica armata (26 octombrie 1956). Primul ministru Nagy, recent numit, sustine ca stapineste situatia, desi pe monumentalul soclu mai tronau doar cizmele "tatucului", iar simbolurile bolsevice nu mai existau. Constient de riscuri, Hrusciov face, intre 1 si 3 noiembrie, o cursa contracronometru de solidaritate frateasca in tarile subaliate Polonia, Cehoslovacia, Romania, Bulgaria si recent imprietenita Iugoslavie pentru a-i informa de iminentul meci din deplasare cu Ungaria. De asemenea, isi avertizeaza subprietenii sa-si struneasca spectatorii prea infocati, ca nu cumva sa le treaca prin cap sa faca razmerita.

Dej, care avea ceva temeri cu scaunul de la PMR dupa ordinul de destalinizare, docil si perfid, isi ofera serviciile neconditionat. Mai mult, speriat ca intilnirea s-ar putea muta pe teren propriu, respectiv Ardeal, inarmeaza pina-n dinti frontiera cu Ungaria si trimite en avant la Budapesta (30 octombrie) cuplul Malnasan-Roman, Roman tatal, nu fiul, pentru a afla "en detail" jocul maghiarilor.

Finala pe aparate

In dimineata de 4 noiembrie, la ordinul lui Jukov, ad interim la rasboiu, comandantul I.S. Koniev suna atacul (ca Los Platanos) operatiunii "Virtejul" din Pusta. Cita lipsa de originalitate si la americanii astia. Dupa 35 de ani, fara drepturi de autor, declanseaza "Furtuna in desert".

Daca ar fi avut televiziune, chiar aservita, sa fi vazut acolo revolutie in direct. Nu cu teroristi inventati sau de negasit. Sau copii speriati care trag cu arma fara sa vada in cine.
Aici trageau tancuri sovietice de-adevaratelea, cu obuze, cu katiuse, ca la rasbel. Sa fi vazut atunci invidie la tovarasul Emanuel Valeriu, cu vidul lui de putere, cu pulovere si studioul 4 cu tot. "Virtejul", in doar trei zile, a casapit citeva mii de "contrarevolutionari", iar citeva zeci de mii au fost arestati, fara a-i pune la socoteala pe cei 200.000 care au luat drumul Occidentului, via Austria.

Nagy si citiva apropiati, laolalta cu neveste, copii si soacre, speriati de senilele fratesti, au luat calea pribegiei pina in Piata Eroilor (Hõsökter) colt cu strada I.V. Stalin unde, din iunie 1954, se afla sediul Ambasadei RSF Iugoslavia, pentru a solicita azil politic.

Doua saptamini s-a chinuit Kádár, politicianul instalat de Hrusciov la conducerea Ungariei, sa-i scoata din ambasada pe azilanti. A fost nevoie de un complot tripartid (din nou cu Walter Roman pe post de mediator), cu amagiri desarte privind viitorul lor, ca, in seara de 22 noiembrie, sa faca greseala de a iesi din cladirea ambasadei. In aceasta zi Dej se afla in Budapesta la o intilnire cu Kádár pentru a pune la punct detaliile unei excursii de lunga durata a grupului Nagy in Romania.
Deci, parasind ambasada la 18.30, ora Europei Centrale, cu autobuz militar GAZ, au fost insfacati la prima intersectie de un comandou sovietic, cazati pentru o noapte intr-o cazarma, imbarcati in dupa-amiaza zilei de 23, cu insotitori KGB, in doua avioane Li 2 (Li 2, avion cu doua motoare turbopropulsoare de cite 1.200 cai putere, capacitate 21-32 pasageri, construit in URSS postbelic dupa licenta Douglas DC-3 intr-o serie de 13.200 aparate, exportat in proportie de 40% din productie in tarile fratesti, vezi Ilustrowana Encyclopedia Techniki dla Wszystkich, Polskie Linie Lotnicze "LOT").

Arenele romane

Imediat impuscaturile de pe arena Budapestei s-au auzit, figurativ, dincolo de granitele Ungariei. In Romania, punind la grea incercare aparatul de partid si de stat, s-a creat o miscare de solidaritate, in special in mediile universitare, fata de cauza Revolutiei Maghiare. Ce vreti, tari fratesti, probleme fratesti. Cote agricole, armata rosie din belsug, limba rusa obligatorie. Timisoara, Cluj, Bucuresti, Iasi, dar si in secuime. S-a lasat cu arestari care s-au derulat pina in 1959. Citeva zeci de condamnari la moarte, sentinte executate, ani grei de detentie si pierderea unor drepturi si, de restul, exmatriculari "en gros". Numai la Timisoara au ridicat jumatate din cursantii si incartiruitii temporar la o cazarma din Becicherecul Mic.

Cel putin jumatate din "stufstock-ul" de la Periprava (localitate situata in Delta Dunarii, pe bratul Chilia, mila 20, cu statut corectional MFO), pina in ’64, a fost alcatuit din simpatizantii cauzei maghiare. Iar cei care-au scapat s-au ales cu viitorul strivit prin interdictia de a-si continua studiile.

Al doilea mitan

Alexandru Moghioros la primire. La primire, impreuna cu un detasament de securisti, pe aeroportul Baneasa, a grupului Nagy. A fost o premiera in relatiile romano-sovietice. Militarii rusi n-au mai rostit invariabilul "davai". "…Luati-i (pe Nagy et co.) si spalati-va cu ei pe cap", a spus seful escortei – citat din jurnalul colonelului de Securitate Stefan Mladin (seful pazei grupului pe perioada deportarii in Romania, fostul chelner din echipa lui Bodnaras la arestarea lui Antonescu, pe 23 august 1944, la Palatul Regal) – "Am primit sarcina de la Tov. Vass (Ghizela Vass, n.a.) si am pregatit trei vile la Pacea Trainica pentru cei ce trebuiau izolati (Nagy la vila 3, Losonczy la vila 2, Donáth la vila 8, n.a.) si la gramada, la palat, pe restul tradatorilor (Palatul Printului Nicolae, n.a.)".
In cele aproape cinci luni de "sejur romanesc" in familia Donáth s-a nascut Ferike, iar Losonczy a intrat in depresie sentimentala. Nagy in schimb compunea epistole catre fostii colegi intr-ale leninismului – Togliati, Gomulka si altii – care ajungeau direct in mina maharilor de la Securitate spre a fi trimise comisiei de disciplina ce pregatea procesul de la Budapesta.

Orientare turistica in Codrii Vlasiei…

…in jurul lacului Snagov sint insirate, de pe vremea ciocoilor, cinci-sase sate. Cum intri din soseaua ce leaga Bucurestiul de munte, pe malul drept al lacului, se insira vetrele vechilor mosii Vladiceasca, Ghermanesti si Snagov. Ca sa ajungi pe malul sting, iesi iar la drumul mare, mergi mai la nord, treci de Tincabesti si prin Ciolpani ajungi la cele doua locatii ultrapazite ale domiciliului fortat.

Operatiunea a fost ultrasecreta, astfel incit, nici dupa 50 de ani, autoritatile romane si externele maghiare nu au putut afla locatia. Sa ma ierte bastinasii acestui sat, cei ce nu si-au vindut inca pamintul snobilor din Capitala, dar n-a calcat piciorul lui Nagy sau al celor apropiati lui in aceasta localitate. Nici macar prin Ghermanesti. Grupul, mai putin doua personaje care s-au lepadat de Nagy, a stat tot timpul pe malul nordic, intre satele Izvorani si Silistea Snagovului. De sapte ani se depun coroane, cu fast diplomatic, in curtea gradinitei din satul Snagov. E ca si cum ai comemora pe "fraierii" care au cazut la Universitate prin depunerea de coroane la Ghencea civil!

Daca chiar se doreste se se aduca un omagiu intru amintirea surghiunului acestui grup se poate ridica un monument (obelisc, statuie, placa comemorativa etc.) pe aleea centrala de la actualul restaurant Pacea, desi este cam in coasta SRI-ului (actualmente loc de odihna si recreere a truditorilor acestei institutii). Mai degraba a sefilor. Si asta in cazul in care fostii proprietari, petrolisti americani ai societatii Astra, din perioada interbelica burgheza, nu revendica in baza Legii 10/2001 ce-au construit cu minuta lor si a fost confiscat, cu nerusinare, in regimul urmator.

Daca as fi apucat decernarea medaliilor, pentru Imre Nagy, dar nu neaparat locul 3, as decerna bronzul deoarece, la mai multe controale din tinerete, a fost gasit cu hematocritul bolsevic excesiv de mare. Argintul revine membrilor echipei care, post-revolutie, au suprasolicitat puscariile maghiare sau au fost trimisi in cantonament in Siberia. Aurul ar fi revenit strazii, celor care au fost faultati definitiv de cotonogarii antrenati la Moscova.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă