O reuniune a mai multor zeci de lideri musulmani care afirma ca ar reprezenta peste 400 de organizatii islamice din Europa s-a incheiat joi 10 februarie la Bruxelles prin semnarea unei Carte a Musulmanilor Europeni. Initiativa a venit de la un grup pana acum putin cunoscut, Federatia Organizatiilor Islamice din Europa (FOIE), care si-a instalat recent cartierul general la Bruxelles. Banuita a fi afiliata organizatiei fundamentaliste Fratii Musulmani, organizatie cu un trecut terorist si care e interzisa in multe tari, inclusiv in tari musulmane, FOIE cauta in mod activ sa obtina o legitimitate politica din partea autoritatilor europene. Conferinta la care a fost semnata Carta, si care a avut loc intr-un luxos hotel din capitala Europei, a fost de altfel deschisa prin interventii din partea unuia din vice-presedintii Parlamentului European, deputat al partidului Forza Italia, Mario Mauro (cf. foto 1), si din partea deputatei liberale britanice Sarah Ludford. Oficial, Carta semnata de participanti cauta sa defineasca ce inseamna a fi musulman in Europa, indemnandu-i in acelasi timp pe musulmani sa participe la viata sociala a tarilor in care traiesc. Potrivit presedintelui acestei retele de organizatii, care afirma ca-i reprezinta "pe cei peste 25 de milioane de musulmani din Europa", suedezul Shakib Benmahluf, Carta va pune "temelia unui dialog intre civilizatii". Cu toate astea, sub pojghita unui discurs universalist si impregnat de umanism ecumenic, Carta contine afirmatii si propuneri extrem de ambigue, precum: "In Europa, musulmanii au dreptul de a-si construi moschei, de a crea institutii religioase si sociale, si de a-si practica religia in respectul obligatiilor lor cotidiene in legatura cu hrana, vesmintele si altele". Este limpede ca asemenea prevederi intra in conflict cu legislatia multor tari europene. In Franta, de pilda, este interzis portul insemnelor religioase, cum este de pilda valul islamic, in institutiile publice sau in scoli. La fel, unele administratii comunale din Belgia au interzis portul in public al vesmintelor de tip burqa, vesmantul care acopera femeia in intregime, din cap pana in picioare, lasandu-i la vedere numai ochii. Posibilitatea unor interpretari abuzive ale textului Cartei explica si absenta de la reuniune si de la ceremonia semnarii a vreunor reprezentanti ai Executivului Musulman din Belgia (EMB), organism recunoscut in mod oficial de catre statul belgian. Presedintele EMB, Coskun Beyazg, nu a acceptat invitatia FIOE. Un alt motiv al absentei reprezentantilor islamului "official"? ar putea fi si faptul ca organizatiile membre in FIOE, cu exceptia maruntei asociatii Liga Musulmanilor Polonezi, sunt compuse din musulmani de origine araba, pe cand in Belgia musulmanii de origine araba si cei de origine turca au o pondere numerica echivalenta. Coskun Beyazg, presedintele organismului oficial recunoscut in Belgia, EMB, este el insusi de origine turca. Tot asa, turcii reprezinta o majoritate a musulmanilor din Germania, tara din care provin multe dintre asociatiile semnatare ale Cartei. Ibrahim El-Zayat, presedintele unei asociatii musulmane bazate in, recunoaste de altfel ca reteaua arabofona pe care el o reprezinta nu are multe contacte cu retelele musulmanilor turci din Germania. In Carta nu sunt mentionate nici unele din punctele controversate ale islamului fundamentalist. Nu se pomeneste nimic despre contraceptie, despre combaterea SIDA, sau despre dreptul musulmanilor de a se declara atei, ori de a se converti la alta religie (teoretic, in islam apostazia se pedepseste cu moartea). Raspunzand intrebarilor "Romaniei libere" in legatura cu riscul ca prezenta sa acolo ar putea echivala cu acordarea unei legitimitati de facto unei secte fundamentaliste, euro-deputata liberala britanica Sarah Ludford a declarat: "stiti, pana la urma trebuie sa discutam cu ei. La urma urmei, si noi avem in Anglia o lege care apara crestinismul si care interzice blasfemia". O alta oficialitate europeana aflata la conferinta ca observator si-a justificat prezenta spunand: "E bine ca avem de-a face cu o structura careia putem sa ne adresam. Nu vad de ce atunci cand un sinucigas musulman se arunca in aer cu o bomba in mijlocul multimii lucrul e preluat de toata presa, dar cand 400 de organizatii musulmane cauta sa se coordoneze trebuie sa privim asta cu suspiciune".