„Elizabeth: Epoca de Aur”

La aproape zece ani dupa "Elizabeth", Shekar Kapur se intoarce si se razbuna. Mai ales pe noi, cei care apreciasem in primul sau film despre Regina Virgina daca nu originalitatea  stilului, macar acuratetea detaliilor si un anume estetism bine temperat. "Elizabeth: Epoca de Aur" e un film lung si greu ca o mancare foarte elaborata, dar mai ales  e un film "de Oscar": pentru actrita in rol principal si categorii considerate minore – costume, machiaj, scenografie. Reintoarsa la rolul pentru care fusese nominalizata la Oscar in 1999, Cate Blanchett joaca de parca ar fi coplesita nu doar de rol, dar si de multitudinea de peruci crete si de travlingurile circulare care transforma filmul in videoclip. Sub influenta scenariului care se ocupa de femeia din Elizabeth, indragostita de Sir Walter Raleigh, Cate Blanchett – filmata de multe fara peruca si machiaj, ca o actrita la cabina -, devine de multe ori un fel de stramoasa  a eroinei din clasicul "Sunset Boulevard": o fosta diva care nazuieste in zadar sa fie iubita, dar care nu poate nici sa-si recapete sinceritatea din spatele mastilor si machiajelor. Mult mai pregnanta, desi din mult mai putine aparitii, este Samantha Morton in rolul Mariei Stuart, in vreme ce Clive Owen, desi profesionist ca de obicei, devine  previzibil si stereotip. Daca suntem de acord cu el intr-o privinta, aceasta ar fi insensibilitatea la farmecele reginei.