Ne gandeam, eu si o prietena intr-o seara, ca scena electro a inregistrat cea mai rapida dezvoltare in Bucurestiul ultimilor ani, incat numarul de cluburi care ii sunt dedicate au ajuns sa fie comparabile cu cele ale scenei rock. Dar cu toata dezvoltarea in ritm canceros si cu toate ca fanii curentului se proclama un fel de varf de lance al evolutiei umane si isi fac un titlu de glorie din faptul de a fi sincronizati cu cele mai noi evolutii din tarile bogate – scena pe care au dezvoltat-o e destul de terna si subtire ca mesaj. La nivel de muzica si atitudine, e greu sa distingi intre Embryo, Cristal, Amsterdam, MNAC etc., chiar Ota. In plus, e enervant ca toate aceste cluburi practica preturi foarte mari, prohibitive pentru cei susceptibili a constitui o scena independenta; pentru a fi un fidel al Amsterdam-ului, ai nevoie de un venit de cel putin 20 de milioane, pe care ti-l poate da doar un job de workaholic.
Toate astea fac ca o scena a cluburilor care promoveaza un electro independent si radical ca mesaj sa fie inexistenta. Consecinta e ca amatorii de muzica electronica mai agresiva sau autista (din proximitatea noise-ului sau industrialului) sa nu aiba unde sa se duca: fanii emancipati standard de electro bucurestean prefera electro-jazz-ul sau armoniile relaxate. Or, dupa ce Testpoint-ul s-a comercializat, solutia pentru amatorii de armonii electro mai dure e sa migreze de la un loc la altul, in cautarea serilor dedicate curentului care il intereseaza. Un astfel de club e Clocks, care miercuri are o seara de Industrial si EBM ("Electric Body Movement"), urmata joi, de alta cu nume sugestiv, "Fucked up music for fucked up people" cu ritmuri goth. Serile sunt organizate de un veteran al industrialului si noise-ului, AKM.
Locul nu arata deloc entuziasmant, e de fapt o pivnita rock cu caramizi decojite si banci de lemn; miroase a tutun statut si e frig. Berea e tot la preturi de club rock – 5 lei. Locul e saracacios, pare sa-si caute un profil – nu vad altfel de ce ar organiza si o seara de muzica folk; cand o sa si-l gaseasca, probabil va renunta la seara industrial. Pana atunci, ritmurile mecanizate si autiste isi asteapta in fiecare miercuri pe Calea Mosilor la numarul 138 fanii amatori de disciplina, ca in piesa celor de la Throbbing Gristle ("I need discipline"), inventatorii termenului si curentului EBM.
