Cel de-al doilea lungmetraj al lui Radu Muntean s-a bucurat de mult prea putin ecou fata de cat ar fi meritat. Acest lucru s-ar datora, spun unii, unui marketing prea putin agresiv, sau faptului ca n-a a avut premiera absoluta la Festivalul de la Venetia (autorul preferand sa-l dea la Locarno, unde a facut parte din competitia oficiala.). Nici publicul de la noi nu s-a inghesuit la cinema sa-l vada. Anul trecut, Antena 1 (care a fost coproducator) a difuzat filmul, tot pe 22 decembrie, iar reluarea lui este o idee perfecta pentru a marca aniversarea Revolutiei. Pentru ca "Hartia va fi albastra" surprinde perfect falia dintre doua placi tectonice, de-o parte perioada comunista, de cealalta – democratia, libertatea.
Cu actiunea concentrata in noaptea de 22 spre 23 decembrie, povestea imaginata de Radu Muntean, Razvan Radulescu si Alexandru Baciu nu e exacta doar in reconstituirea amanuntelor, dar functioneaza si ca o hartie de turnesol pentru tot amalgamul de sentimente traite atunci – entuziasm pana la euforie, neincredere pana la paranoia, plus deruta si, mai ales, inocenta. In spatele "simplei" povesti a soldatilor in termen care-si cauta tovarasul plecat sa lupte la Televiziune sta o tara intreaga in momentul translarii spre o noua etapa, una despre care n-are nici cea mai vaga idee. "Hartia va fi albastra" e unul dintre cele mai bune filme romanesti. Daca cineva din Congo ar vrea sa stie ce s-a intamplat in decembrie ‘89 la Bucuresti va intelege perfect din filmul lui Radu Muntean. Dincolo de amanuntele locale, fiecare revolutie ori schimbare de turnanta functioneaza la fel. Excelent filmat de Tudor Lucaciu, "Hartia va fi albastra" are naturaletea cruda a unui film care e mai celebru, nefiind neaparat mai bun – "Bloody Sunday" (2002), de Paul Greengrass.
