» Daca mancarurile fara carne tineau mai de mult de bucataria celor cu venituri reduse, acum meniurile vegetariene ajung sa coste mai mult decat cele obisnuite in restaurantele specializate.
» Mandala Club, primul restaurant lactovegetarian din Bucuresti, incearca sa acopere asteptarile alimentare ale fanilor new age din Capitala.
» Pe langa restaurant, localul beneficiaza de sali de conferinte si de chill out, avand ambitia sa devina un loc de intalnire al celor cu pasiuni new age.
In perioada sumbra a anilor ’80, barurile lactovegetariene erau un simbol perfect al penuriei alimentare si al ascetismului anticonsumist. Erau locuri in care, ca la autoservirile "Gospodina", mancai in picioare un iaurt cu corn sau o traditionala mamaliguta cu usoare urme de branza, stropita din belsug cu iaurt acru "Moartea stomacului". Penuria de carne a generat imense frustrari, care, dupa ’90, au amanat aparitia oricarui restaurant vegetarian cu cel putin 10 ani; de altfel, o prejudecata mostenita in anii de trauma alimentara ai comunismului spune ca o masa fara carne nu e masa, e doar garnitura. Mandala, autointitulat "primul restaurant vegetarian-naturist din Bucuresti", infrunta aceasta prejudecata, incercand sa exploateze trendul ezoterismelor new age – in anii ’90, marii frustrati alimentar au fost yoghinii si toti aceia care, cochetand cu religiile orientale, s-au decis sa urmeze un regim lactovegetarian sau exclusiv vegetarian. Unii, mai radicali, refuzau sa manance alimente prajite, iar altii, si mai radicali, refuzau orice aliment gatit – fript sau fiert. S-a format astfel o intreaga subcultura, cu diviziuni si subdiviziuni, a caror expresie alimentara nu gasea reflectare in oferta restaurantelor; la inceput, ei trebuiau – cei mai multi – sa se multumeasca cu "garniturile" din meniurile restaurantelor, apoi, cand oferta restaurantelor s-a mai diversificat, cu salate si mancarurile de dieta, mai mult intamplator vegetariene.
"In bucataria Mandala nu s-a gatit niciodata carne"
Or, pornind chiar de la nume, "Mandala" incearca sa momeasca fanii new age cu meniuri facute pe concept: "In bucatarie nu se foloseste zahar, numai miere. Salatele se prepara cu ulei presat la rece. In bucatarie nu s-a gatit niciodata carne, deci nu puteti da peste vreo bucatica de carne scapata din greseala in farfurie, asa cum se intampla uneori in restaurantele mixte", ni se spune. Preturile sunt decente – 7 lei o supa, o salata intre 7 si 11 lei, iar cel mai scump fel de mancare 15 lei (o mancare de origine persana).
"Fasole galbena cruda relaxandu-se in smantana"
Preparatele insista pe salate, iar numele sunt sugestive pentru inspiratia new age a bucatariei – salata "Gustul Pamantului", "Waldorf", "Nu-Sha". Un domeniu neobisnuit pentru stomacurile romanilor il constituie "supele crude", facute fara foc – cum ar fi supa-crema de rosii cu smantana – "se prepara la mixer, cu rosii, ceapa, patrunjel si adaugand smantana", suntem lamuriti. Exista si mancaruri calde, gatite, aproape exclusiv fierte – in ideologia new age, care insista obsesiv pe sanatate fizica, prajelile sunt diavolul zonei alimentare. Ici, colo se mai itesc si denumiri care sparg conceptul ezoteric – supa "Summer Fresh", care trimite mai degraba la un cocktail, supa "hora vitaminelor", amintind de glumele medicale pentru pionieri, orez mexican "Ay miamor", care numai sexy nu e, mancarica "tablou – fasole galbena pastai relaxandu-se in smantana", care se sforteaza sa faca o gluma artistica pentru a acoperi realitatea prea putin apetisanta a unei mancari cu fasole cruda. Pentru un profan, aceste denumiri au efectul contrar, ca niste metafore frumoase care incearca sa acopere o realitate frigida, unsexy. Conceptul new age este spart cand intre ceaiurile facute din Ingeri Pazitori ai Pamantului/plante medicinale si vinurile ecologice importate din Franta apar blasfemiile corporatiste ca Prigat si Lipton Ice Tea…
"PP, 38 de ani, geaman, visator si rebel"
Mandala nu se considera restaurant, ci club. Cum beneficiaza de un spatiu generos, localul a fost impartit in mai multe zone, care incearca sa acopere cat mai multe din asteptarile fanilor new age. Astfel, exista o camera de chill, amenajata in locul bibliotecii, cu perne, taburete joase si rogojini – dar in care nu se fumeaza, doar se aprind betisoare parfumate si eventual se asculta muzica ambientala, exista doua sali de curs unde se organizeaza cursuri deloc ieftine, exista vag o biblioteca, acum disimilata pe intreg spatiul clubului (si in special in incaperea cu barul), cuprinzand, destul de amestecat, carti care se intind de la "Medicina Vibrationala" sau clasici asiatici ai iluminarii la best seller-ul "Cartea Gesturilor"; lipseste Pavel Corut, ceea ce e un semn bun, dovada ca clubul incearca sa se rupa de derapajele conspirationiste de dreapta dura ale misticismelor national-comuniste din anii ’90. Biblioteca si colectia de cristale incearca sa argumenteze coloratura new age a locului, legitimandu-l. Totusi, per ansamblu, locul nu transmite caldura si atmosfera exotica, respirand un aer curatel, dar burghez si satisfacut. Pe de alta parte, comunitatea new age are fara indoiala nevoie de un astfel de loc care, prin faptul ca e un spatiu comercial si prin asta neutru ideologic, e capabil sa stranga factiuni si ideologii disidente din multitudinea ametitoare a gruparilor de inspiratie new age. De altfel, fan-clubul care s-a format in jurul localului e ilustrativ pentru diversitatea optiunilor si statutelor sociale – "PP, 38 de ani, geaman, visator si rebel", "KM, 74, inginer", "A, 19 ani, din Bucuresti", "CAL, psiholog si psihoterapeut", "NP, celebru parapsiholog, clarvazator, detectiv psihic, medium, psihometrist, profesor de reiki si profesor de matematica" (cf. mandalaclub.ro).
