"Ceea ce-ti lipseste imprumuta de la tine." Acest sfat vine de la Cato (om politic si scriitor roman, 234-149 i.H.) si ma gandeam… asa cum si cititorul acestor randuri se va intreba: cum sa imprumut de la mine ceea ce-mi lipseste?! – ori e un cuvant ce vrea sa fie cu haz, ori e o vorba de copilas! Ei bine, nu! Cato ne da prin aceste cuvinte un sfat intelept. Toata averea trebuie sa ne fie inlauntrul fiintei noastre – in minte, in spirit. Suntem obisnuiti mai mult cu imprumuturile si cu cerutul atunci cand avem nevoi, trebuinte, dar de fapt pe toate acestea trebuie sa le implinim prin puterile noastre si trupesti si sufletesti, ca un "imprumut de la noi insine", cum spune Cato.
Nu voi comenta mai mult acest sfat intelept, fiindca memoria mi-a scos din "fisele" sale o cugetare a lui Balzac, care poate fi socotita ca o explicatie foarte-foarte clara a sfatului sciitorului latin. Iata aceste cuvinte ale lui Balzac: "Daca ai dreptul sa fii mandru de ceva, aceasta este puterea castigata prin tine insuti si careia ii esti, deopotriva, cauza, efect, principiu si rezultat."
Cand ne aflam in nevoi, cand ne lipsesc multe din cele trabuincioase sufletului si trupului, sa ne amintim, sa-l rostim cu mintea si sa infaptuim cu puterile noastre sfatul intelept al lui cato: "Ceea ce-ti lipseste imprumuta de la tine".
