Ceea ce s-a intamplat in Italia si ne-a macinat nervii fara mila ofera insa si o supapa a relaxarii. Despre ce este vorba? Ne intoarcem in trecut spre incomparabilii ani ‘80. Dar putem sa mergem si mai mult in raspar si sa survolam toti anii comunismului. Ce a invatat romanul in cei 45 de ani cat a durat funestul regim? Sa fie duplicitar, una sa vorbeasca acasa, in sanul familiei, alta in public, atunci cand se ducea la serviciu si se intalnea cu colegii. Nu ne referim la faptul ca uneori nici acasa nu erai in siguranta si ajungeai sa fii turnat de propria sotie sau de propriul copil. Pionierul fruntas sovietic care, indoctrinat la scoala, ii iubeste mai mult pe dascalii proletariatului decat pe propriii parinti nu ezita sa se duca la organele de partid sau de securitate pentru a-i reclama pe acestia ca au idei reactionare. Dar nu despre asemenea exemple vrem sa vorbim. Problema este duplicitatea. In anii ‘80 devenise un fel de lege a mentalitatii si a comportamentului general. Ne-am crescut copiii intr-un asemenea spirit nesanatos. Vezi, tu auzi ceva in casa, dar cand te duci la scoala taci! Educatia de aceasta factura a alterat destule suflete, le-a alterat ireversibil. Acum privim lucrurile cu o anumita relaxare si ceea ce ne face sa zambim e faptul ca in prezent lucrurile nu sunt deloc schimbate.
Un tigan din Romania a facut o crima in Italia care a maculat o tara intreaga si chiar tensioneaza relatiile diplomatice. Copilul de scoala se uita la televizor si primeste un fel de confirmare. Acasa i s-a spus tot timpul sa se fereasca de tigani, daca-i vede pe strada sa-i ocoleasca, sa nu-i considere egalii sai… Dar, pe de alta parte, parintii sau fratii mai mari care l-au invatat astfel i-au mai explicat ca toate aceste pareri trebuie sa le pastreze pentru el, sa nu spuna cumva in gura mare ca nu-i sufera pe tigani fiindca nu cade bine, s-ar putea sa fie socotit rasist, ceea ce nu e deloc de dorit. Daca persevereaza intr-un asemenea mod de gandire, ar putea la o adica sa fie socotit chiar fascist, ceea ce, oho… Cum va mai fi el un cetatean demn al UE daca va cloci in capusor asa idei? Copilului i se preda astfel o lectie ireprosabila de corectitudine politica. Dar nu este corectitudinea politica perfect asimilata si insusita. Este o lectie predata pentru a fi folosita in exterior, in public, in timp ce acasa sau printre buni prieteni va continua sa-si sustina ideile vechi, acelea potrivit carora tiganii sunt rai si imputiti si de ei trebuie sa te feresti. Copilul nostru este crescut tot in spiritul duplicitatii, ceea ce, logic, ii face mult rau. Iar acum mai vede si nenorocirea din Italia. La unele posturi de televiziune aude ca autorul crimei abominabile este un tigan din tara sa, dar alte posturi spun ca avem de-a face cu un cetatean roman de etnie roma. Ce sa inteleaga? Daca iese pe strada vede afise lipite pe ziduri unde scrie negru pe alb ca tiganii nu sunt romani, dar putin mai inainte il vazuse la televizor pe Florin Cioaba, regele tiganilor, nu de capul sau, ci alaturi de IPS Laurentiu, mitropolitul Ardealului, iar amandoi precizeaza ca respectivul nici nu ar fi tigan "cu acte", ci ar apartine unui clan oarecum ilegitim, cu alte cuvinte nu ar fi nici tigan, nici roman, ci o specie straina pe care recensamintele au ocolit-o si au lasat-o sa haladuiasca precum alte specii ale naturii tot mai inventive cu creaturile sale.
In asemenea conditii bietul elev, bietul adolescent, bietul om ce sa mai zica? Cum sa se mai apere in fata haosului? Duplicitatea, bat-o vina, e mai a dracului ca inainte.
