Nu avem o traditie a dezbaterii publice. Nici nu se putea, dupa 50 de ani de festivitati si lagare. Nici inainte, iesiti de curand din lungul tunel otoman. Totusi, astazi stim ca in democratie dezbaterea publica poate implica orice opinie care, prin adecvare sau inadecvare la dinamica ei, devine importanta sau, dimpotriva, se autoexclude. Internetul nu favorizeaza formarea unei culturi de dezbaterii, dar nu-l putem desfiinta. Fiecare vorbeste cum stie si spune ce poate. Problema e alta: pana si o dezbatere publica condusa de criteriile rationalitatii isi alege liderii. Nu maimutoi cu bani sau cu grimase, ci buni manuitori ai argumentului. Intelectualul public, pentru ca de el este vorba, vorbeste societatii civile mai bine decat altcineva. Dar tocmai aceasta calitate a lui il pierde, pentru ca il asaza in pozitia de autoritate morala avuta inainte de monarhii de drept divin. De asta si vorbesc, nu pentru a fi evaluati de un cerc de specialisti, ci pentru a convinge publicul de ceea ce spun; si asta si fac: separa Binele de Rau. Nu stiu daca intelectualul public are vreun rol direct in bunastarea sociala. Cred, mai degraba, ca luarile lui de pozitie indeamna la spirit critic. Acesta este un castig social care nu trebuie neglijat. Dar beneficiul sau in termeni de imagine si influenta publica are niste costuri. Expunandu-se, intelectualul public intra in diverse imaginare colective sub diverse forme. Nu se poate ca ele sa nu-l intereseze decat daca-i sunt favorabile. Tocmai de asta cred ca rolul de intelectual public (e un rol totusi) perpetueaza o viziune puerila asupra sinelui si a raporturilor individului cu lumea. Pentru ca cine altcineva decat Dumnezeu poate fi, de fapt, lider moral?
Creează un cont
Bine ati venit! înregistrați-vă pentru un cont
O parola va fi trimisă pe adresa dvs de email.
Recuperare parola
Recuperați-vă parola
O parola va fi trimisă pe adresa dvs de email.
