Fiecare avem si zile (uneori cam multe) cand vitregiile vietii sunt gata sa ne rastoarne corabia fiintei noastre in "apele marii". De regula, e bine sa le infruntam. si totusi, uneori e bine ca in astfel de furtuni sa coboram velele corabiei fiintei noastre si sa asteptam ca vanturile, valurile sa se mai potoleasca. De multe ori, cand necazurile, supararile se abat multe si deodata asupra mea, imi spun: "Ei, asteapta… potoleste-te un timp… nu te lasa prins in vartejul acestor necazuri, umilinte ce s-au abatut asupra ta. "De aceea am ramas uimit citind zilele trecute aceste cuvinte ale lui Alfred de Vigny (scriitor francez, 1797-1863) care ni se potrivesc asa de mult: "Un vas isi strange velele in timpul furtunii si se lasa in voia vantului. si eu fac la fel, cand ma incoltesc necazurile si marile evenimente".
si ma gandeam… Adesea timpul poate sa rezolve mai bine un necaz decat am face-o noi cu pripeala, infierbantati… In zilele cand avem un necaz, e bine sa ne spunem aceste cuvinte ale lui Shakespeare, care sunt, deopotriva, frumoase, intelepte si chiar suave: "Fii cu curaj! sterge-ti ochii… Adesea caderea e un mijloc de a te ridica mai sus." Da… memorizati aceste cuvinte ale lui Shakespeare si spuneti-vi-le, ca o incurajare, atunci cand cadeti in tristeti, in necazuri de multe feluri!
