» La peste doua milenii de la moartea marelui poet latin, istoricii nu au reusit inca sa descifreze tainele legate de viata, opera si sfarsitul sau.
» Motivul relegarii sale la Tomis este inca un subiect controversat, mormantul sau de pe malul Pontului nu a fost descoperit, iar continutul poemelor in limba getilor este total necunoscut.
Unul din cei mai mari poeti ai antichitatii, Publius Ovidius Naso a trait in exil la Tomis intre anii 9-18 d.H., dar despre cei noua ani petrecuti de el in cetatea de pe malul Pontului Euxin exista foarte putine date certe. Istoricii, atat cei romani, cat si cei din strainatate, nu au reusit sa descifreze multe dintre tainele lui Ovidius. Motivul exilarii sale este inca subiectul unor aprigi controverse, iar despre traiul sau la Tomis se cunosc extrem de putine lucruri, doar aspecte relevate de poet in operele create aici, Tristele si Ponticele (Scrisori de la Pont). Locul unde artistul a fost inmormantat a ramas un mister, iar poemele despre care se spune ca le-ar fi scris in limba pamantenilor daco-geti nu au fost descoperite. Tot acest mister a permis insa aparitia unor speculatii, a unor exagerari, una dintre acestea mergand atat de departe pana a-i inventa lui Ovidius o concubina geto-daca si chiar posibile progenituri.
Relegarea
Ceea ce se stie cu certitudine este faptul ca la finele anului 8 d.H. imparatul Octavian Augustul a dispus relegarea lui Ovidius in cetatea Tomisului. Relegarea era o forma mai usoara de exil, iar motivul mentionat in edict era acela de a scrie "impietati" in opera sa Ars Amandi sau Ars Amatoria. Aceasta "Arta a Iubirii" fusese insa publicata la Roma cu zece ani in urma, astfel incat este cert ca adevaratul motiv a fost cu totul altul. In luna mai a anului 9 d.H., Ovidius ajunge la Tomis dupa o lunga calatorie la bordul vasului Minerva. Intr-unul din poemele sale din perioada tomitana poetul va scrie ca a fost relegat din cauza unei poezii si a unei greseli "carmen et error". Numerosi istorici au cercetat detaliile acestui ordin de exil, ajungand la concluzia ca Ovidius, in calitatea sa de parinte spiritual al Iuliei, nepoata imparatului, ar fi comis grave erori. Astfel, el ar fi ascuns sau chiar incurajat modul de viata desfranat al tinerei sale "eleve", ajutand-o chiar pe aceasta sa se intalneasca in secret cu amantul sau Iunius Silanus. Augustus a aflat in cele din urma si a dispus exilarea poetului, trecandu-i in edict un motiv care nu avea nici o legatura cu realitatea. La Tomis, poetul a scris Tristele si Ponticele, ultimele scrisori trimise la Roma, prin care cerea familiei si prietenilor ajutor sa scape de stigmatul exilului. Desi imparatul a murit in anul 14, Roma a refuzat sa-l ierte pe poet, noul Caesar, Tiberius (14-37 d.H.), fiind un dusman declarat al poetului sulmonez. Se mai spune ca personajul Corina, care apare in multe dintre poemele artistului, ar fi fost fiica lui Augustus, Iulia Minor, iar sentimentele dintre cei doi ar fi fost un alt motiv al exilului. O alta enigma legata de relegare este aceea ca sotia sa Fabia nu l-a insotit la Tomis, ramanand la Roma. Specialistii s-au multumit cu concluzia ca acesteia, membra unei familii de vaza si chiar ruda a imparatului, nu i s-ar fi permis acest lucru.
Taina mormantului
Despre mormantul lui Ovidius s-au spus multe, dar, in ciuda numeroaselor teorii, locatia sa a ramas un secret. Se stie ca in 18 d.H. (doar Eusebiu de la Caesarea mentioneaza anul 17) poetul a fost inmormantat cu mare fast in apropierea orasului, chiar langa portile cetatii (ante oppidimi portam). Potrivit istoricului constantean Traian Cliante, trupul artistului ar fi putut fi incinerat si depus intr-o necropola situata foarte aproape de zidul cetatii. Au aparut insa teorii potrivit carora Ovidiu ar fi fi fost inmormantat pe drumul dintre Tomis si Ovidiu. Aceasta ipoteza a lui "sepulctrum Ovidii" este insa contestata de o mare parte dintre istorici. Dorinta romanilor de a-l cinsti pe marele poet i-a facut sa exagereze, ajungand sa inventeze chiar un mormant. La cativa ani dupa sfarsitul primului razboi mondial, in zona Garii vechi a fost descoperit un sarcofag misterios. Imediat entuziastii s-au grabit sa declare ca ar fi vorba despre sarcofagul lui Ovidius, dar a fost vorba despre o teorie absurda, fara nici un fel de baza reala, singurul lucru comun cu moartea poetului fiind faptul ca "mormantul" data din aproximativ aceeasi perioada.
"Om de vaza al orasului, Ovidiu ar fi putut fi inmormantat foarte aproape de zidul de incinta."
Traian Cliante
SPECIALISTUL
» Ipoteze gresite
"S-a vorbit mult despre acel sepulctrum ovidii situat pe drumul dintre Tomis si Histria, dar din punctul nostru de vedere nu exista asa ceva. Mormantul poetului latin nu a fost descoperit inca si singurul lucru oarecum cert este ca, fiind un cetatean de vaza, a fost inmormantat foarte aproape de zidul de incinta al cetatii din acea vreme, cel mai probabil undeva in actuala zona Piata Ovidiu – BTT. Avand in vedere cat s-a construit in ultimul deceniu in acea zona, este greu de crezut ca s-ar mai putea gasi ceva. In anii ‘30 a fost gasit in zona fostei gari un sarcofag cu simboluri, despre care s-a spus ca ar fi al lui Ovidiu, dar sunt doar speculatii, fara vreo baza reala."
Profesor Traian Cliante, arheolog
CONSECINTE
» Misiune esuata
Numeroasele secrete legate de viata si moartea marelui poet latin au condus la aparitia a numeroase speculatii. Asa a aparut si ideea ca mormantul artistului se afla undeva in apele Pontului, in zona scufundata a vechii cetati. Vara aceasta, o organizatie nonguvernamentala a organizat o actiune de cautare subacvatica a misteriosului sarcofag. Actiunea a fost una bine intentionata, dar intrucat a pornit de la o simpla supozitie, deloc aprofundata istoric, a fost evident soldata cu un esec. Este insa mult mai usor sa cauti in apele Pontului Euxin decat sa sapi sub zecile de cladiri ale Pietei Ovidiu cu situatii juridice incerte.
