Avem 26 de inchisori suprapopulate, in care stau, claie peste gramada, peste 40.000 de detinuti. Standarde de viata si igiena la ani-lumina de normele UE, rele tratamente aplicate detinutilor de catre gardieni, dar si lupte sangeroase intre puscariasi. Consum facil de alcool. Droguri, reglari de conturi, arme albe. Nu in ultimul rand, coruptie.
Aceste hibe majore ale sistemului penitenciar romanesc, dar si multe altele sunt vechi de 17 ani si au fost semnalate de mai toate rapoartele organizatiilor internationale care aparau drepturile omului. Nici un guvern n-a facut mai nimic pentru a reforma sistemul penitenciar. Pe hartie, reforma a inceput, avem penitenciare de maxima sau medie siguranta, inchisori pentru detinutii cu pedepse pe viata, pentru adolescenti, pentru femei. Cat de reala este siguranta maxima s-a vazut, zilele trecute, la evadarea celor doi detinuti de la Poarta Alba.
In 2005 si 2006, pe turnanta pentru aderarea efectiva la UE, rusinoasele puscarii romanesti au devenit capitole distincte in rapoartele de tara. Monica Macovei s-a confruntat cu un stegulet galben pentru acest capitol. N-a reusit sa faca mare lucru, fiindca "aerisirea" inchisorilor necesita timp, bani si, nu in ultimul rand, vointa politica de a investi in locatii moderne. Ar mai fi existat o solutie, cea a unui decret de gratiere, prin care sa fie eliberati detinutii pentru infractiuni "usoare", cu un grad scazut de pericol pentru societate. Prin gratiere, peste 10.000 de locatari ai inchisorilor ar fi fost liberi sa zburde inainte de Craciun prin tara, dar si in afara ei. Oficialii europeni, ingroziti de perspectiva ca de la 1 ianuarie 2007 acestia sa hoinareasca prin Europa doar cu buletinul, au preferat sa mai pasuiasca Romania inca doi ani. Fara a face din steguletul galben unul verde, autoritatile europene au acordat Romaniei un termen de gratie de doi ani. In acest timp, avem doua posibilitati de reabilitare a sistemului: reformam regimul de detentie pe model european – sistem de maxima siguranta, inchis, semideschis, deschis – astfel incat dupa gratii vor sta mai putini oameni, sau construim noi inchisori, la standarde europene si le renovam pe cele existente, pentru depopularea spatiilor de detentie.
Dupa admiterea in UE, vechii si noii guvernanti au uitat de obligatiile asumate la acest capitol delicat, unde Europa ne-a pasuit si ne-a trecut clasa doar de frica. Perioada de gratie data de UE inseamna ca am scapat temporar si de condamnarile la CEDO, in conditiile in care infractorilor romani le-ar trece prin minte sa se declare discriminati fata de infractorii europeni. Dar nimeni nu-i va putea opri, de la 1 ianuarie 2009, sa ceara si sa obtina despagubiri consistente pentru precarele conditiile de viata din inchisori.
Sigur ca pe agenda populatiei mai importante sunt educatia, sanatatea, sistemul de pensii, confortul din inchisori fiind codas. Guvernul, indiferent de criteriile noastre, trebuie sa-si respecte angajamentele. Pentru europeni, un indicator foarte important in materie de drepturile omului este calitatea vietii persoanelor private de libertate. Daca tinerii sau batranii nostri au salarii si pensii mult sub nivelul european, nici o clauza de salvgardare nu ne paste. Detinutii nostri trebuie sa traiasca, insa, dupa standarde europene. E musai. Daca nu, platim cu totii. Ceea ce nu-i tocmai corect pentru majoritari, necertati cu legea si onesti platitori de taxe.
