Astazi, 2 iulie, Octavian Paler ar fi implinit 81 de ani. Nu i-a mai apucat. In primavara acestui an inima sa a incetat sa mai bata. La despartirea de el am audiat discursuri, am citit evocari si comentarii. Octavian Paler era mai mult decat un scriitor si chiar decat o personalitate, a fost un om adevarat caruia nu i-a fost rusine de omenesc si mai ales a vrut sa-i ajute si pe altii sa-si descopere omenescul.
La Targul de carte de la inceputul verii editura Corint a lansat un volum de convorbiri cu Octavian Paler realizat de tanarul critic Daniel Cristea Enache. In cuprinsul acestei carti scriitorul apare asa cum era el de obicei, lucid, ferm, deschis. Am ales un fragment reprezentativ in care analizeaza si combate fanatismul si in acelasi timp, desi nu a fost niciodata religios in sensul clasic al cuvantului, se dovedeste un cautator de Dumnezeu. Iata opinia lui despre evenimentele din 11 septembrie, despre razboiul caricaturilor, despre spaima pe care o provoaca islamul astazi. "N-ar fi exclus sa fim martori doar la inceputul virulentei islamului. Apoi intre vremea de azi si vremea cand ardeau in Europa ruguri, iar conchistadorii se duceau in lumea noua cu biblia intr-o mana si cu sabia in alta, s-au petrecut niste schimbari. Intr-o prima faza crestinismul s-a eliberat de fanatism. S-a relaxat ca religie. Dupa aceea a regresat in grandilocventa, pompa, fast si spectacol. Evolutia Vaticanului de la papii razboinici de felul lui Iuliu al II-lea, care umblau in armura, la cei de azi e semnificativa. si crestinii au produs candva fanatici de genul celor care ne deranjeaza azi la unii imami musulmani…" Iar mai incolo… "Oare mi se pare mie ca azi crestinismul este o religie obosita, extenuata? Ma tem ca este obosita. Mergem la Inviere de Pasti pentru ca asa am invatat in copilarie, pentru ca asa se cuvine, dar pentru cati dintre noi ce se intampla atunci mai constituie un mister? Incerc de multa vreme impresia ca lumea pe care obisnuim s-o numim civilizata e o lume desacralizata, de fapt o lume in care nelinistile metafizice au fost inlocuite de tehnolatrie si falsificarea progresului…"
Octavian Paler, asa cum se vede, a fost un adversar al oricarui fel de idoli. Fanatismul religios in viziunea lui nu are nici o legatura cu religia si pana la urma este tot un idol. De asemenea, progresul tehnologic necotrolat duce la false zeificari. In general, Octavian Paler nu se putea imbata cu nimic ce ar fi putut sa-i intoxice cugetul. Randurile alese din aceasta carte incitanta stau marturie luciditatii sale, convingerii ca, daca am scapat de fanatism, aceasta nu inseamna ca am scapat de toate relele. O societate fanatizata este extrema opusa unei societati anemiate. Islamul i se pare abia la inceputurile virulentei, dupa cum crestinismul este tot la inceputul unui proces lung de extinctie. Acesta a fost Octavian Paler, un spirit care nu a vrut sa se supuna unor anumite conjuncturi. "Cu ajutorul libertatii de expresie putem spune vasazica azi ca valorile nu mai valoreaza nimic, putem rade de ele cum ne place". Iata-l pe Octavian Paler si critic fata de ceea ce el considera o falsa libertate de expresie. Nu avem dreptul sa radem de absolut orice fiindca in felul acesta nu mai avem nimic sfant. Noi, romanii, avem obiceiul sa luam totul in deradere. Privind sumbru in propria ograda, Octavian Paler s-a dovedit nu o data un bun roman. Pentru el iubirea de tara era ceva sfant ca si devotamentul fata de anumite simboluri pe care se sprijina istoria unei natiuni. De politicieni putem sa radem si sa-i forfecam, dar nu avem cum sa radem de un popor intreg. Prostii si raii sunt de fapt cei gata indoctrinati, fanaticii, dar in egala masura sunt si cei care considerandu-se atotputernici isi permit sa batjocoreasca orice.
Astazi, cand ar fi implinit 81 de ani, daca ar exista punti de legatura intre lumi, Octavian Paler ar putea sa priveasca inapoi si probabil ar fi uimit de faptul ca persistam in aceleasi greseli, ca traim ca si cum nu am sti ca exista moarte, ca nu facem nimic pentru a ne trezi din egolatrie. Daniel Cristea Enache, autor si al altui volum la fel de interesant de convorbiri cu Ileana Malancioiu, recunoaste cu mare bucurie ca aproape fiecare propozitie scrisa ori rostita de Octavian Paler se intipareste in memorie si in constiinta, facandu-te sa-ti pui intrebari. Intr-adevar, Octavian Paler a stiut mereu sa comunice. Cartile sale, orice ar fi, roman, eseu, insemnari de calatorie, sunt de fapt o continua marturisire. si noi acum il marturisim pe Octavian Paler de ziua lui de nastere si in anul trecerii sale spre un taram care l-a preocupat, dar in a carui obsesie nu a vrut niciodata sa cada. Inainte de orice – asta nu trebuie sa uitam – Octavian Paler a iubit viata.
