Paradoxul secetei

Intram in istorie… Se va vorbi despre anul 2007 asa cum vorbim acum despre 1946, anul in care painea devenise o delicatesa pentru romani. Ce-i drept, pe vremea aceea se mancau cartofi fierti cu… friptura sau, cel putin, asa povestesc cei care au trecut cu bine peste anul de seceta. Prezentul a demonstrat ca nu e bine sa te pui cu Mama Natura. In Romania anulor revolutiei socialiste ne-am mandrit cu suprafetele de teren pe care le-am "redat agriculturii", prin operatiuni de indiguire, sau prin taierea arborilor. Platim scump o viziune ce ne urmaresete si acum, dupa ani de zile de la disparitia "artizanului" ei. Bulgarii, chiar daca se spune despre ei ca au ceafa cam groasa, nu s-au pus in contra naturii. Mai mult chiar, au inprejmuit suprafete mari cu perdele de arbori si de vede: porumbul lor este mai inalt iar graul lor se coace bine mersi. Concluzia este simpla. Nu vor importa prea mult pentru a asigura painea cea de toate zilele. La noi, brazdele s-au intors deja peste ceea ce ar fi trebuit sa insemne recolta de vara, porumbul e pipernicit si doar animalele ar mai putea beneficia de pe urma banilor cheltuiti de agricultori pentru infiintarea culturilor. La noi e ca la nimeni, dar ne-am obisnuit deja sa fim ca nelumea si sunte asa cum zice proverbul: "Capra raioasa care-si tine (totusi!) coada pe sus".
Acesta poate fi "paradoxul secetei". Crapam de sete, dar nu mai vrem apa de la robinet.  Deja la nivelul conducerii Executivului exista un plan de masuri a carui aplicare revine si administratiilor judetene si locale. Stocurile de apa imbuteliata trebuie constituite de pe acum pentru a fi folosite in momentul in care rezervele din pamant nu vor mai face fata. Asa se face ca si locuitorii din Conacu vor fi multumiti. Vor da pe gat apa dins sticlele sigilate, asa cum si-au dorit. Un astfel de comportament pare greu de acceptat. si totusi, nimic nu ar mai trebui sa ne mire cand vine vorba depre romani si modul lor de a aborda lucrurile. Ca pe vremea inundatiilor, si pe vreme de seceta locuitorii acestui judet, care nu sunt altfel fata de semenii din restul tarii, asteapta ajutor, dar fara ca ei sa nu miste un deget. Sustin ca seceta le-a distrus culturile, dar nu si-au incheiat asigurari la fel cum au facut la vremea cand apele au inundat campurile.