Comunicarea publică pe legile justiţiei e o lecţie de manual. Pe de o parte, sunt iniţiatorii legilor, iar pe de altă parte opozanţii. Dacă primii vorbesc extrem de tehnic, cei din urmă lansează predicate cu impact: “Violatorii pot să se confrunte cu victimele, procurorii nu se mai pot folosi de probele video în instrumentarea dosarelor, politicienii scapă de condamnări”.
La fel ca la manipularea din 1989 (cu numărul de morţi din cimitirul săracilor şi al teroriştilor care trag din toate direcţiile), strategii din umbră l-au pus pe Klaus Iohannis să vadă elefanţii din sediul Guvernului atunci când s-a emis OUG 13. Nu ştiu cine l-a sfătuit pe ministrul de atunci Florin Iordache, dar dacă prevederile acesteia ajungeau în Monitorul Oficial, chiar şi pentru cinci minute, produceau efecte şi n-am mai fi avut această controversă „penali” vs #rezist. Subiectul s-ar fi închis de a doua zi. Sau, mă rog, într-o săptămână a cuţitelor lungi.
Revenind la mânuitorii umbrelor, încă din după-amiaza zilei de 2 februarie 2017, influencerii de casă ai Sistemului răspândeau prin mijloacele de comunicare în masă că prin noua normă juridică se vor elibera toţi violatorii şi toţi puşcăriaşii. Predicatele au zdruncinat societatea. Au fost rostogolite online în milioane de forme şi de culori. “O minciună repetată de o mie de ori rămâne o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr”, spune un citat clasic din Joseph Goebbels, creatorul propagandei Celui de-al Treilea Reich.
În România anilor 2017-2018, s-a urmărit crearea unei isterii generale. Şi s-a reuşit, analizând la rece starea de tensiune din societate, în care nimeni nu mai comunică cu nimeni. Nu mai există argumente. Organizatorii Jihadului au trecut la violenţe verbale. Nu se ştie dacă nu pregătesc şi violențe fizice. Nu e greu să te izbeşti sau să te tăvăleşti în jandarmi.
Practica demonstrează că fără existenţa unei munci asidue de laborator psiho-social nu s-ar fi ajuns la un asemenea impact emoţional. Se ştie din comunicarea publică, mânuitorii emoţiilor sunt cei care conving mai lesne decât promotorii argumentelor. Minciuna primilor devine prin repetiţie adevăr pentru o sumedenie de oameni care s-au încolonat cauzei. O cauză nu se provoacă prea uşor. Dacă nu ai reţele, influenceri şi canale de comunicare, n-ai nicio şansă. A se vedea organizarea la protestele contra exploatării de la Roşia Montană. Dar, pentru că Sistemul le-a avut pe toate, inclusiv pe preşedinte, în celebra geacă roşie, fluturând în mijlocul manifestanţilor, succesul a fost garantat.
Cine mai caută adevărurile în isteria generalizată?
UM-urile media au preluat mesajele gata fabricate de mânuitorii umbrelor: suspecţii şi inculpaţii vor participa la audierea martorilor, cu posibilitatea intimidării acestora; dacă procurorii nu reușesc să trimită în judecată o persoană în interval de un an, atunci dosarul se clasează automat; înregistrările cu telefonul nu vor putea fi probe în anchetele penale.
Cei care s-au aplecat şcolăreşte pe conţinutul codurilor de procedură penală şi codurilor penale pot uşor afla că afirmațiile sunt absolut false. Scopul acestor manipulări este provocarea unor proteste de stradă care să culmineze cu schimbarea actualei majorităţi parlamentare.
În timpul redactării acestui text, pe online se răspândeau imagini cu domeniul lui Dragnea din judeţul Teleorman. În zadar li s-a explicat distribuitorilor de fake news, membri ai reţelei de propagandă, că acele fotografii reprezintă conacul lui Videanu. Minciuna era deja consumată de adepţii Ordinului “strada face legea”. Potop de injurii s-au prăvălit asupra celor care încercau să demonteze minciuna.
Reţelele sociale sunt astfel create încât mulţi trăiesc într-o bulă, pe care Edelmann a denumit-o “Camera ecourilor”. Acolo rezonează doar informaţiile agreate, menite să întărească anumite convingeri, nu să educe un public sau altul. Fiecare user are propria comunitate. Este de notorietate modul prin care marele luptător al cauzei Lucian Mândruţă şi-a eliminat din listă toţi indezirabilii. Practic, în microclimatul său, toţi sunt de acord, trăiesc ca-n ministerul adevărului al lui Orwell. Când ies de acolo se comportă precum locuitorii peşterii lui Platon. Nu ştiu cine mânuieşte lumina. Erau obişnuiţi să fie manevraţi de făuritorii lumii întunericului. Mândruţă a şi avut de la cine învăţa. Nu degeaba îi zicea lui Silviu Brucan “Profetul”. Pentru o anumită parte a societăţii, el este adevărul, lumina şi viaţa. La fel ca la Tudor Chirilă. Cine ar putea să-i spună marelui moralist că mormântul tatălui său, Ioan Chirilă, din Cimitirul Bellu este neîngrijit? Mărturisitorul poate fi scos în pumni verbali, pentru că s-a atins cu o vorbă de idol.
Fake news, un instrument caracteristic propagandei rusești, preluat de actuala Opoziție
Dacă analizăm cu atenție știrile din ultimele 30 de zile, vom constata un val de știri false, întreținute fie de lideri ai Opoziției, fie de media care îi susține. Câteva exemple celebre în acest sens: angajații care nu au dorit să participe la mitingul PSD vor fi pedepsiți (nu s-a prezentat niciun caz concret în acest sens), modificările la Codul de Procedură Penală transformă România într-un rai al infractorilor (în realitate, acuzațiile aduse au fost combătute cu argumente și cu textele din noul Cod), românii din diaspora nu vor mai putea vota la următoarele alegeri prezidențiale (știre falsă, care nu are la bază fapte reale), PSD îl amenință pe președintele Iohannis cu război civil dacă nu o revocă pe Codruța Kövesi (știre total falsă), Guvernul îşi va asuma răspunderea pe legile justiţiei în faţa Parlamentului (niciun oficial guvernamental nu a susţinut aşa ceva). Putem vorbi, deci, despre o adevărată campanie de dezinformare prin intermediul unui instrument (fake news) desăvârșit de laboratoarele Kremlinului. Scopul acestei campanii este să creeze un val de furie în adresa actualei guvernări, care să fie apoi contabilizată de un anumit lider, ieşit din spuma străzii.
Este posibil ca în România să fie testate noi tehnici de manipulare în masă, care să fie folosite apoi și în alte state. În laboratoare speciale, practicienii diversiunilor împletesc instrumentele, tehnicile şi oamenii din reţea, într-un ghem care să fie aruncat precum un Molotov printre practicanţii Cauzei. Dacă ar contabiliza cineva creşterea alarmantă a fake news-urilor și sporirea violenței limbajului pe rețelele de socializare, ar ajunge la anumite răspunsuri logice.
Nu iese fum fără foc. Dar cine mânuieşte luminile şi umbrele? De la Moscova la Berlin e doar un pas.
