Cazurile in care proaspatul invins iese la rampa pentru a da explicatii legate de cauzele infrangerii sunt rare, astfel ca raportul domnului Adrian Severin privind referendumul din 19 mai merita aprecierile de rigoare. Este evident ca gestul nu-i va fi crescut cota de popularitate in randurile propriului partid – majoritatea parlamentarilor neevidentiindu-se, pe parcursul crizei, printr-o atitudine similar de militanta. In prezent, solutia unei perioade de convalescenta oferite pacientului pesedist pare a fi pe departe cea mai favorizata.
O astfel de viziune nu este defel impartasita de Severin, potrivit caruia tocmai lipsa unei pozitii radicale a condus la recentul esec. In opinia sa, PSD a recurs la "instrumentele politice pacifiste" intr-o perioada care reclama "o retorica mai radicala, axata pe implicarea lui Traian Basescu in diferite afaceri de coruptie". Severin nu a elucidat motivele pentru care electoratul ar fi trebuit sa dea crezare unor afirmatii lansate taman de PSD. Chiar daca presedintele ar fi fost un monstru al coruptiei, norocul tot i-ar fi suras datorita adversarilor politici si mai putin credibili – PSD fiind departe de a se fi evidentiat in vreun fel in ceea ce priveste combaterea coruptiei. Pe parcursul anilor, formatiunea a incurajat activitatile unei multitudini de politicieni demni de Cartea Recordurilor pentru viteza cu care au stiut sa acumuleze avutii pe parcursul unor perioade relativ scurte de mandate sau functii.
PSD s-a opus constant masurilor necesare combaterii coruptiei, ignorand faptul ca acestea erau cerute insistent de UE. Luna trecuta, Cristian Diaconescu a avut o iesire savuroasa, lamentandu-se despre responsabilii de la Bruxelles in general si Franco Frattini in special care ar trata Romania ca pe o natiune captiva. Limbajul sau a amintit intru totul de cel utilizat de Robert Mugabe in cazul strainilor ingrijorati de dimensiunea coruptiei din Zimbabwe. si cand te gandesti ca domnul Diaconescu se dorea candva un ministru al Justitiei cu o viziune progresiva…
Adrian Severin nu are, de-acum, alternative – poate pleda strict defensiv in favoarea propriei strategii ofensive. Din ziua in care Traian Basescu a ajuns la Cotroceni, Severin a afirmat constant ca presedintele ar fi corupt, autoritarian si labil. In 2005, Adrian Nastase relua mesajul intr-o misiva adresata lui Franco Frattini, in care presedintele era comparat cu Benito Mussolini. Eforturile pesediste s-au dovedit, fireste, de prisos.
si Mircea Geoana a decis sa joace cartea militanta. Ambasadorii statelor UE acreditati la Bucuresti si poftiti sa ia nota de lista acuzelor social-democrate aduse lui Basescu au fost jenati la culme cu acea ocazie, pe cand o vizita in SUA a liderului PSD, preconizata pentru martie, a fost anulata dupa ce americanii semnalasera ca usile unor responsabili si personalitati vor ramane inchise pentru Geoana.
Elementul sublim, dar care lipseste cu desavarsire in raportul Severin este electoratul. Putinele referiri facute la adresa votantilor sunt dedicate usurintei cu care unele grupuri sociale s-au lasat inselate de Basescu, unicul pacat al pesedistilor constand din deficitul acestora la capitolul manipularii. Nu exista observatii sau indicii de comprehensiune a comportamentului acelor cetateni care fie au refuzat sa mearga la urne pentru ca au dezagreat stilul populist al lui Basescu, fie au votat impotriva demiterii presedintelui strict ca reactie la manevrele cinice practicate de responsabilii campaniei pesediste. Electoratul a refuzat sa mai fie dadacit, sesizand nonsensul ideii de rasturnare a unui presedinte care s-ar putea dovedi, in cele din urma, arhitectul unor vremuri mai bune.
Severin dispune de aliati radicali in Consiliul Europei, organizatie politica care de altfel contribuie si la sustinerea financiara a fundatiei sale, Ovidiu sincai. Poate ca a sosit vremea pentru ca acestia sa afle cate ceva despre spectrul neofascist ce bantuie Romania. Intr-o serie de editoriale publicate in cotidianul Ziua si traduse sarguincios de Nine O’Clock (care surclaseaza net restul publicatiilor de limba engleza din Romania in materie de ostilitate fata de presedinte) Severin s-a conformat trendului, acuzand intelectuali marcanti ai tarii, personalitati pana atunci pretuite in Occident, de atitudini neolegionare practicabile intr-o democratie inca subreda. In schimb, a tacut in privinta lui Vadim Tudor, de al carui partid il leaga, de fapt, o platforma comuna. Tine, fireste, de experienta dedicatului propagandist sa nu incarce memoria publicului cititor cu fleacuri din categoria unor adevaruri profund neplacute.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
