Societatea Academica Romana, o academie alternativa, libera, nascuta din dorinta de a polariza fortele intelectuale din exil, implineste o jumatate de veac de la fondarea sa, la Roma. Presedintele, Monseniorul Octavian Barlea, a decedat in 2005, la München, unde Societatea Academica Romana se afla din 1970. 13 ani, deci, ea functionase in Cetatea de pe Tibru. Am aratat cu un alt prilej, in "Romania literara", 11/2007 in "Ramuri", 3, 4/2007, activitatea devotata, nedramuita a secretarului "Societatii", italienistul Mircea Popescu, apreciat de Monica Lovinescu, vezi "La apa Vavilonului", Humanitas, 1999, pretuit de-a dreptul entuziast de Mircea Eliade, vezi scrisorile publicate de Mircea Handoca, "Jurnal", sau revista "Limite", 1975. Mircea Popescu moare in 1975, munca sa pentru buna functionare a "Societatii", alaturi de Alexandru Gregorian, Teodor Onciulescu, Ion Popinceanu, N.A. Gheorghiu, Gheorghe Caragata, prima echipa, din 1957, apoi cu Constantin Sporea, nu se poate uita. Calitatea stiintifica performanta, recunoscuta pe plan international, a membrilor S.A.R., cum e prescurtarea uzuala a forului academic cu sediul pe colina Gianicolo, era completata de calitatea umana a academicilor, care aliau un patriotism luminat, de tip cultural, cu umanismul.
Filialele S.A.R. se afla in RF Germania din 1958, in Franta din 1964
Prin adunarile generale, congresele anuale, publicatiile sale: "Acta Philologica" din 1958, "Acta Historica" din 1959, "Acta Philosophica et Theologica" din 1958, "Acta Scientiarum Socialum" din 1959, se mentine nu numai viu, dar concertat, interesul oamenilor de stiinta pentru cercetarea de varf inceputa in tara, inaintea plecarii lor in pribegie. Cele patru sectii, de istorie, de filologie, de istorie literara, literatura si arta, de filosofie si teologie, functioneaza la nivelul standardelor europene. Deci prin activitatea S.AR., prin intelepciunea presedintelui Octavian Barlea, este obtinuta astfel, aproape natural, o coeziune intelectuala, dublata de un suport moral atat de necesar exilatilor din Spania, Germania sau Mexic. Date utile, lamuritoare pentru o privire de ansamblu a S.A.R. gasim la Florin Manolescu in cunoscuta lui lucrare "Enciclopedia exilului literar romanesc, 1945-1990, scriitori, reviste, institutii, organizatii", Editura "Compania", 2003. Nu vreau sa repet aici elementele pe care eventualul meu cititor le poate gasi acolo privind geneza institutiei, statutul, membrii etc. Vreau sa fac mai bine cunoscute, prin intermediul corespondentei inedite a lui Mircea Popescu, atmosfera, protagonistii exilului roman, dar nu doar roman.
"Revista Scriitorilor Romani", excelenta publicatie a exilului, ne ofera darile de seama ale congreselor, incepand cu 1962. Adica imediat ce revista este infiintata. Aparitia revistei, unde Virgil Ierunca, Vintila Horia, Mircea Popescu sunt redactori responsabili, se datoreaza dorintei unanime a membrilor S.A.R.
Cert este ca, am constatat-o cu ochii mei in arhiva eseistului, criticului, profesorului si principalului organizator al congreselor anuale, Mircea Popescu, ele aveau ecoul scontat, prin numele participantilor, unde erau invitati oficiali sau colegi din tara-gazda, prin aria tematica de deschidere, cu adevarat europeana, prin locurile de desfasurare, nu numai Roma, ci si Strasbourg, Londra, Venetia, Salamanca, Washington etc.
Arhiva secretarului Societatii Academice Romane, arhiva consultata prin bunavointa rectorului Mihai Fratila de la Colegiul roman "Pio Romeno", unde se gasea sediul S.A.R pana in 1970, este o mina de informatii istorico-literare.
Arhiva cercetata de mine cuprinde scrisori de la Mircea Eliade, Eugen Lozovan, Vintila Horia, George Cioranescu, Virgil Ierunca, Paul Miron, Enzo Bonfante, membri, academicieni apartinand diverselor sectii. De pilda, Eliade e presedintele sectiei de Filosofie si Teologie, unde secretar e regretatul Alexandru Mircea, un distins cleric si istoric al Bisericii Unite, preot originar din Transilvania, episcop apoi la Palma de Mallorca. Fratele prozatorului decedat, fostul redactor-sef al revistei "Tribuna".
Printre italienii cooptati in S.A.R., colaboratori apropiati, se numara Bruno Manzone, fostul director al Institutului Italian de Cultura de la Bucuresti in anii ‘40-45, poetul Marcello Camilucci, Francesco Carnelutti. Se editeaza doua volume omagiale de catre S.A.R., unul dedicat cardinalului Tisserand, altul lui N.I. Herescu, un album Dragutescu, cultul valorilor majore, deschiderea spre universalitate e incontestabila.
