Locuri in picioare
Semnificatia votului din 19 mai risca sa fie taiata la jumatate. "Monstruoasa coalitie" nu a reusit sa impiedice revenirea presedintelui Basescu, dar incearca sa ascunda faptul ca nici un electorat nu a ascultat indicatia de vot data de vreunul dintre cele cinci partide ale ei: acestea au primit, ca atare, un clar vot de blam de la cei care le-au votat in 2004. Mai mult, sondajele de opinie arata o adevarata degringolada a popularitatii lor: daca acum ar avea loc alegeri, PRM, UDMR si PC nu ar mai intra in Parlament, PSD ar scadea la 17% din voturi si PNL la 8,3% si doar PD ar castiga peste 51%. Cu alte cuvinte, la trei ani din mandatul lor, primele partide se gasesc in situatia unui fals politic flagrant, ocupand din pura inertie niste scaune pe care alegatorii le-au tras deja de sub ele. Printre atatea reforme necesare, as propune instituirea "locurilor in picioare" in Parlament pentru cei ce se pregatesc deja sa coboare la prima statie. Un scenariu suprarealist, si nu prea: unii parlamentari ar sta in picioare, restul asezati, delimitand fosilele de regnurile politice viabile.
Nesfarsita adaptabilitate
Dar nu. Dupa o coalitie aberanta pentru a atinge un scop imposibil, cei cinci incep acum sa se foiasca pentru supravietuire pe termen scurt. In fond, ei reiau in formule diferite acelasi vechi credo comunist: cand apuci un scaun, stai lipit de el toata viata, de nu cumva te "roteste" "seful". Ceausescu ii "rotea" dintr-un judet sau de la un minister la altul, ca pe Iliescu insusi, dar nu-i lipsea defel de painea nomenclaturista. Clasa politica de atunci ramanea imobila, doar dispozitia lor in spatiu se modifica. Nu altfel par a gandi "liberalii", "social-democratii" sau "conservatorii" de astazi. Ai intrat in paine in 2004, rontai la ea pana in 2008. "Rotirea", ce-i drept, merge altfel: cum ne aranjam sa ramanem alaturi la guvernare: PNL se roteste acum cu PD sau cu PSD, ori mai bine PD cu PSD? Dupa violenta atacurilor comune contra lui Basescu, o minunata politete strecoara surasuri spre "domnul presedinte" si spre "colegi": mergem cum este mai bine pentru popor, afirma dl Ponta, suav. Ce conteaza ca poporul i-a rusinat pe toti?
Intr-una din nenumaratele "desbateri" cu oameni politici la televiziune, Blaga ii spune lui Crin Antonescu ceva de genul: "Ati pierdut alegerile!". "Care alegeri?", ridica acesta spranceana, extrem de mirat. Ei da, a fost referendum, nu alegeri, si la acesta, ca prin miracol, a pierdut Parlamentul, dar nu noi, membrii Parlamentului. Nu altceva afirma Tariceanu la Cotroceni, sau cand indeamna intelept clasa politica sa mai lase certurile si sa mearga prin tara ca sa afle ce vor romanii (termen preluat, fara semne de citare, de la Basescu). Domnule prim-ministru, romanii v-au spus ce vor; dumneavoastra ce le raspundeti?
Imobilismul politic inseamna adaptarea la orice situatie noua prin negarea, fara a clipi din ochi, a ceea ce este nou in ea.
Tratative
In mai toate variantele mentionate public, PSD si PNL raman impreuna, fie "transparent", prin act oficial, fie "opac", adica far’ de. Strangerea randurilor in jurul lui Geoana, Tariceanu, Voiculescu, Vadim Tudor si Bela nu permite nici o disidenta care sa duca la aparitia fractiunilor, cum opinam altadata. Dimpotriva, sefii strang din falci si merg, neabatut, mai inainte. Ei intre ei: foiala se poate permanentiza fara efect imediat. Dispune presedintele Basescu de parghii pentru a impune o noua majoritate? Caci aceasta este marea lui problema: cum sa sparga imobilismul politic actual fara a repeta crizele grave din ultimele luni?
Si ce daca?
Exista, intr-adevar, posibilitatea impietririi Parlamentului intr-un pentagon inexpugnabil si o opozitie minoritara – in ciuda faptului ca ea are, in realitate, mai mult de 50% din voturile electoratului –, ca si a unei cosmetizari a guvernului, prin care vom scapa poate de asistentul care s-a dat mare ca e lector, spre a deveni ministru (ca la noi la nimenea!), fara a avea insa un nou guvern de tipul celui "Dreptate si Adevar", singurul confirmat si de alegatori, si de UE.
Dl Ponta "stie" ca peste trei saptamani s-ar putea reactiva clauza aderarii Romaniei la UE pe motiv de justitie. Daca e adevarat, stiu acest lucru si colegii lui. Iar daca stiu si nu fac nimic, inseamna ca putin le pasa. Vom conclude atunci ca nici o clauza nu are mai mare valoare decat incasarea unor lefuri, chiar daca stai in picioare si te rad oamenii.
Sorin Alexandrescu este profesor la universitatile din Amsterdam si Bucuresti
