Situat chiar pe malul lacului Mangalia, flancat de o faleza inalta si ferit de ochii curiosilor, fostul santier militar se prezinta potentialilor investitori intr-o stare jalnica. Incercarile de privatizare din ultimii cinci ani, precum si dezinteresul statului au adus unitatea in sapa de lemn. O buna parte din proprietatile societatii au fost concesionate acum doi ani pentru acoperirea datoriilor catre autoritatea locala, iar comenzile din partea Marinei Militare au disparut. Pana si poarta principala de acces, odinioara strict monitorizata, este parasita. Sediul administrativ si punctul de acces au fost mutate langa halele de productie pentru a permite investitorilor privati sa investeasca intr-un nou parc industrial.
AVAS vine cu o noutate in cazul privatizarii ramasitelor industriei de aparare. In locul sedintelor de licitatie comune s-a optat pentru negocierea separata, cu fiecare investitor. Surse neoficiale din cadrul AVAS au precizat ca exista un proiect de act normative privind scoaterea santierului din industria de aparare, lucru ce va usura considerabil negocierile.
Pentru ca santierul a fost odinioara in subordinea MApN, iar acum lancezeste in sistemul industriei de aparare, investitorilor li se baga pe gat o serie de prevederi nu tocmai placute. Una dintre ele se refera la posibilitatea ca Marina Militara sa poata apela in situatii speciale la serviciile unitatii pentru repararea unei nave. Or, acest lucru nu a fost acceptat niciodata de investitorii privati, care refuza sa-si puna in pericol comenzile de dragul militarilor.
Pentru un capital social de 5.276.010 lei, statul roman vrea investitii, sub diferite forme, in santier care sa totalizeze 7 milioane euro. Desi cerintele sunt mari, companii renumite, printre care Blohm und Woss, s-au aratat interesate de preluarea unitatii.
