Schimbarea de lideri din Franta si Marea Britanie aduce in scena si noi prime doamne, pentru care presa a inceput sa arate aproape tot atat de mult interes cat pentru programele politice si colaboratorii sotilor lor.
Cécilia Sarkozy, o nonconformista
La investirea lui Nicolas Sarkozy, vedeta a fost sotia sa, Cécilia, cu atat mai mult cu cat aparitiile sale in campania electorala au fost extrem de rare. "Doamna Sarkozy a semanat mai mult cu o stea de cinema sosind la Festivalul de la Cannes decat cu sotiile (de presedinti) cu alura de matroane cu care francezii erau obisnuiti", a scris "The Daily Telegraph". Tabloidul "The Daily Mail" a folosit pentru a o caracteriza o expresie frantuzeasca, "femme fatale".
Cécilia Sarkozy este obisnuita cu lumina reflectoarelor din timpul carierei sale de fotomodel. Ea a preferat insa sa joace rolul "omului din umbra", fiind tot timpul alaturi de sotul ei in functiile pe care acesta le-a detinut, dar pe post de consilier sau sefa de cabinet, pozitii fara expunere publica, dar care ii ofereau control, unii dintre colaboratorii lui Sarkozy acuzand-o ca ar fi avida de putere si de bani.
"Nu ma inscriu in sabloane", s-a autocaracterizat ea intr-un interviu, iar actiunile si deciziile ei confirma acest lucru.
Si modul in care cei doi s-au intalnit este iesit din tipare. Ca primar in Neuilly, suburbia bogata a Parisului, Nicolas a celebrat casatoria ei cu primul sot, celebrul animator de televiziune Jacques Martin (cu 20 de ani mai in varsta). "In ziua aceea, am stiut ca ea este pentru mine", a povestit, apoi, Nicolas Sarkozy, casatorit si tata a doi baieti pe atunci. Nu se stie cand a inceput relatia lor, dar se stie ca intr-o zi Nicolas a aparut la sediul Adunarii pentru Republica (partidul sau, devenit in prezent Uniunea pentru o Miscare Populara) cu un ochi vanat. Versiunea oficiala a fost ca s-a lovit de o usa, dar zvonurile au spus ca s-a lovit, de fapt, de furia lui Jacques Martin. Cécilia a gasit solutia: si-a luat cele doua fiice, pe atunci in varsta de 2 ani si jumatate, respectiv 6 luni, si s-a mutat impreuna cu Nicolas, cu care s-a si casatorit, in 1996. Fiul lor, Louis, se naste un an mai tarziu.
Ca ministru de Interne, Nicolas Sarkozy incearca sa isi mediatizeze familia dupa modelul presedintelui american J.F. Kennedy. Expunerea publica o irita insa pe Cécilia, care pe 20 mai 2005 decide sa ia o pauza, plecand cu un mogul din domeniul publicitatii si PR-ului, Richard Attias, de origine marocana. Cei doi merg impreuna in Iordania, apoi la Londra si la New York, unde sunt surprinsi de un fotoreporter al "Paris Match", care face din ei subiectul de pagina intai in iulie 2005. Directorul editorial, Alain Genestar, va plati cu functia faptul ca l-a suparat pe Sarkozy, bun prieten cu proprietarul revistei, Arnaud Lagardère, care i-a fost si martor la casatoria cu Cécilia.
Sotia ratacitoare se intoarce in 2006. Pe 14 ianuarie 2007, in Porte de Versailles, ea contempla (din randul 18, comenteaza presa) desemnarea sotului ei drept candidat la presedintie. Dupa care dispare, fara sa asiste la mitinguri, nici macar la ultimul, de la Bercy, cand Nicolas Sarkozy a fost inconjurat de toti sustinatorii. Pe 22 aprilie voteaza alaturi de sotul ei, dar presa ii remarca expresia "imbufnata". In al doilea tur de scrutin, la 6 aprilie, nu este vazuta nici la sectia de votare, nici la sediul de campanie. Publicarea in "Le Journal du Dimanche" a stirii ca ea nu a votat in al doilea tur a fost impiedicata de acelasi Lagardère.
Cécilia reapare in Piata Concorde, iar "Paris Match" imortalizeaza sarutul victoriei. Telenovela continua insa: la miezul noptii, la coborarea de pe estrada, ea izbucneste in lacrimi.
Pe 16 mai, Cécilia si-a facut o intrare triumfala la Elysée, alaturi de sotul ei. Inca nu se stie care va fi rolul ei, Nicolas Sarkozy declarand ca a invatat din lectiile trecutului si ca nu doreste o mediatizare excesiva a familiei sale, care ar duce la prea multa presiune.
Sarah, "fata umana" a lui Gordon Brown
Ministrul de Finante cu cel mai lung mandat din ultimii 200 de ani ai istoriei britanice, Gordon Brown, fiu al unui pastor scotian, are imaginea unui profesionist sobru, prea putin amator de expunere publica, ba chiar stangaci in interactiunile sociale, departe de atitudinea de "star" a lui Tony Blair, care le-a adus victoria laburistilor in 1997, dupa o indelungata dominatie conservatoare.
Fosta iubita din anii ‘70 a lui Gordon Brown, principesa Margareta a Romaniei, a povestit ca singura lui preocupare era "politica, politica, politica". Unul dintre motivele pentru care Brown a si ramas burlac pana la 49 de ani.
Relatia sa cu o experta in PR, Sarah Macaulay, care i-a devenit si sotie, in anul 2000, pare sa-l fi "umanizat", Gordon Brown incepand sa acorde mai multa atentie modului in care apare si se poarta in public. Ba chiar a fost vazut si zambind!
Spre deosebire de Cherie Blair, care si-a continuat cariera de avocat folosindu-si numele de dinainte de casatorie, Booth, pentru a evita acuzatiile ca se foloseste de sotul ei, Sarah a luat numele Brown si a acceptat sa devina "vioara a doua" din cuplu. Cel putin deocamdata, pana cand cei doi fii, John (3 ani) si Fraser (10 luni) vor creste si vor avea mai putina nevoie de mama lor.
Experienta dureroasa a pierderii primului lor copil, o fetita, Jennifer Jane, care s-a nascut prematur in decembrie 2001 si a murit zece zile mai tarziu, i-a apropiat si i-a facut sa se bucure acum si mai mult de statutul de parinti, Gordon Brown declarand recent ca "a fi tata" i se pare "cel mai extraordinar lucru din lume". Problemele nu s-au terminat, din pacate, pentru familia viitorului premier britanic, fiul sau mai mic, Fraser, fiind diagnosticat cu fibroza cistica. Un motiv in plus pentru Sarah Brown sa lase deoparte, cel putin temporar, cariera de expert recunoscut in PR, cu propria sa companie. Sotul ei va ramane inca un timp beneficiarul exclusiv al sfaturilor profesionale, care par sa ii fi prins foarte bine.
