Jacques Chirac paraseste astazi Palatul Elysée, dupa 12 ani. Aseara, el s-a adresat pentru ultima data francezilor in calitate de presedinte, iar astazi ii va transmite prerogativele (si codul nuclear) lui Nicolas Sarkozy.
Chirac este unul dintre cei mai longevivi oameni politici francezi, dedicandu-si 42 din cei 74 de ani carierei politice. Cele doua mandate de presedinte sunt incununarea unei cariere impresionante, care include doua mandate de premier si detinerea, timp de 18 ani, a functiei de primar al Parisului.
Un sondaj dat publicitatii in urma cu cateva zile arata ca bilantul celor 12 ani de presedintie ai lui Chirac este considerat mai degraba negativ de catre francezi, nemultumiti in primul rand de faptul ca acesta nu a reusit sa isi respecte promisiunea de a repara "fractura sociala", care l-a adus la Elysée in 1995. Conflicte sociale majore au scos in strada, in acesti 12 ani, milioane de oameni, culminand cu revoltele din suburbiile Parisului, din toamna lui 2005, o criza fara precedent in Franta. Ca reusite in domeniul social pot fi amintite lupta impotriva cancerului si a insecuritatii rutiere. Pe plan economic, s-a reusit o reducere a somajului, dar a crescut datoria publica.
In politica externa, Jacques Chirac s-a dorit un urmas al generalului de Gaulle, ideea fiind ca "Franta are o viziune independenta asupra lumii". Pentru Chirac, aceasta a insemnat in primul rand o contestare a puterii SUA. Unul dintre momentele remarcabile ale presedintiei sale il constituie opozitia fata de interventia militara americana in Irak, in 2003, care i-a adus de altfel o popularitate-record in Franta, unde 75 la suta dintre concetatenii sai l-au aprobat, si multa simpatie in lumea araba, provocand insa una dintre cele mai grave crize in istoria relatiilor dintre Paris si Washington. Respingerea prin referendum de catre francezi a proiectului Constitutiei europene, in 2005, a plasat cele doua tari din "motorul european", Franta si Germania, pe pozitii diametral opuse, succesorul lui Chirac, Nicolas Sarkozy, avand Berlinul ca prima destinatie dupa investire, pentru relansarea relatiilor.
» Mai 1995: Chirac devine presedinte.
» Februarie 2003: Chirac se opune interventiei militare americane in Irak. Gestul ii aduce o popularitate-record.
» Mai 2007: 40 la suta dintre francezi considera ca bilantul mandatelor prezidentiale ale lui
Chirac este "mai degraba rau", iar 14 la suta, "foarte rau".
