Scriitorul Octavian Paler a fost un autor eseistic de o rara finete. Chiar in cele doua romane ale sale, Viata pe un peron si Un om norocos, nu se indeparteaza de tonul eseistic, acestea fiind niste parabole care pot fi decodate si politic, dar a caror miza suprema este universala conditie umana.
Ca scriitor, Octavian Paler a fost si un excelent interpret. El ne-a apropiat carti fie despre care nu auzisem, fie a caror lectura fusese superficiala. Sa ne amintim cateva titluri care au facut cariera, au fost la vremea lor best-seller-uri si care, reeditate, isi mentin audienta in randul cititorilor. Mitologii subiective, Polemici cordiale, Scrisori imaginare, Un muzeu in labirint, Desertul pentru totdeauna. Octavian Paler putea sa treaca din Antichitate in contemporaneitate cu maxima usurinta tocmai fiindca prin vasta sa cultura realiza asocieri spectaculoase si semnificative, iar pe de alta parte considera ca intre epoci culturale nu pot exista pereti opaci si despartitori. Se misca lejer si aristocratic din secolul lui Pericle in Quattrocento sau din Secolul Barocului in perioada cubista. Totusi, ca orice scriitor autentic, principala sa obsesie o reprezenta fiinta proprie, aceasta nu dintr-un narcisism penibil, ci fiindca era constient ca a cunoaste omul inseamna a te cunoaste in primul rand pe tine insuti. Volumul Eul detestabil este cea mai sincera si nemiloasa introspectie pentru a da la o parte toate valurile inselatoare si a-si descoperi propria esenta. Cartile de literatura care in anii ‘90 s-au bucurat de un urias succes sunt Rugati-va sa nu va creasca aripi si Don Quijote in Est. Era in Aula de la Drept in decembrie 1995 si am vazut o sala plina ochi, aceasta cu ocazia cartii citate anterior. Octavian Paler a facut atunci fata unei admiratii coplesitoare. Oamenii se inghesuiau sa obtina un autograf dupa ce in prealabil i-au pus autorului tot felul de intrebari despre viata, univers si, bineinteles, politica. In felul acesta putem privi spre o alta dimensiune a personalitatii sale.
Ziaristul
Octavian Paler a fost un gazetar temut. Dupa ‘90, de verbul sau au ascultat toti politicienii. Toti il citeau cu luare-aminte si nu erau indiferenti la sfichiuirile maestrului. Totusi, cariera lui Octavian Paler in acest domeniu atat de dificil nu a inceput cu ianuarie 1990. Nascut in 1926, el s-a implicat si inainte de ‘89 in procesul social-politic. Nu e un secret pentru nimeni ca in perioada 1974-1979 a fost membru supleant al CC al PCR. si alti intelectuali, scriitori, oameni de cultura au raspuns unei asemenea tentatii. Octavian Paler era privit cu respect de batranii activisti, ca si de lupii tineri si fiorosi. El era socotit intelectualul de partid care stia multa carte si care prin prestatiile sale superioare demonstra ca si in lumea comunista pot exista spirite. In anii ‘60 a fost corespondent Agerpres la Roma, unde a stat de vorba cu oameni de stanga celebri ai vremii ca esteticianul Giuliu Carlo Argan. Astfel, a aflat ca inca de atunci italienii pregateau marea cotitura a eurocomunismului ce avea sa infloreasca in timpul secretariatului lui Enrico Berlinguer. Intors in tara, a vorbit aceasta cu fruntasii de atunci ai Partidului Muncitoresc Roman si se poate spune ca gratie informatiilor livrate de scriitor a putut lua fiinta faimoasa declaratie de independenta din aprilie 1964, prin care ne-am formulat ruptura de URSS.
In perioada 1965-1970, a fost vicepresedinte al Comitetului de Radiodifuziune si televiziune, perioada in care a reusit sa aduca pe post seriale cu o enorma audienta, precum Sfantul, Baronul, Forsythe Saga, Razbunatorii, ceea ce nu era putin lucru intr-o vreme care, desi numita miniliberalizarea de la Bucuresti, avea destule inhibitii si interdictii.
Intre 1970 si 1983, a fost redactor-sef al cotidianului Romania libera. Se stie ca, in urma plenarei de la Mangalia din august 1983, a fost inlocuit de la conducerea ziarului. In felul acesta, pagina de cultura, la care tinea foarte mult si in care adusese semnaturi de prestigiu, cum ar fi Nicolae Manolescu sau Mircea Iorgulescu, a disparut, tot ziarul de altminteri pierzand prestigiul si chiar aura de independenta pe care le castigase pe vremea lui Octavian Paler.
Fiind marginalizat, caci nu era om care sa nu stie ca Octavian Paler nu mai este directorul Romaniei libere, faima sa a sporit. Oamenii stiau ca exista un nucleu de disidenta, iar cartile lui, cand erau publicate si reuseau sa treaca prin clestii cenzurii, se vindeau ca painea calda. In aceasta perioada au aparut Viata pe un peron si mai ales Un om norocos, despre care ne amintim ca, intr-una din publicatiile pretins culturale dirijate de catre sectia de presa a CC al PCR, scriitorul a fost pus la zid fara mila si infierat cu sfanta mandrie proletara. Anii ‘80 nu au fost pentru Octavian Paler niste ani usori. Cine sa-si mai aminteasca de faptul ca odata fusese membru al CC al PCR?! "Eul detestabil" avea acum prilejul sa iasa la iveala. El nu mai era intelectualul de partid care sa-si mai faca iluzii asupra sortii comunismului deja putrefact, el se retrasese sau fusese impins pe tusa tocmai ca de acolo sa poata privi toata arlechinada sinistra a unui partid si a unui dictator care pierduse orice limite ale bunului simt.
Astfel ajungem in anul 1989, cand Octavian Paler a facut gestul de maxim curaj asociindu-se scrisorii din martie a unui grup de intelectuali romani dintre care ii amintim pe Geo Bogza, Dan Haulica si Mihai sora. Era o scrisoare care se ridica impotriva domiciliului fortat impus unui intelectual de talia lui Andrei Plesu si Mircea Dinescu. Textul pleca de la un caz particular, dar dincolo de acest tip de observatii se vedea opozitia ferm declarata unui regim antiuman. Zarurile erau astfel aruncate si ne apropiam ireversibil de decembrie ‘89. Dupa aceasta data, Octavian Paler a devenit directorul onorific al ziarului Romania libera. Numele lui este intim legat de sorta acestui ziar si la urma urmei cele mai incisive si naprasnice editoriale le-a publicat in paginile Romaniei libere. Ne amintim cu maxima placere de polemica pe care a declansat-o cu Silviu Brucan pornind de la afirmatia acestuia din urma ca nu suntem altceva decat stupid people. Nationalist ponderat, liric in opiniile sale, patetic cu finete, Octavian Paler si-a pus condeiul in slujba democratiei, a libertatii, pentru a apara fiinta umana de orice servitute. In 1990 Octavian Paler intuia pericolul atat al revenirii dictaturii, cat si al politicianismului ulterior si al oportunismului care avea sa se manifeste in acest camp al vietii. Este primul care a inteles ticalosia FSN care, dupa o luna de la revolutie, s-a dat peste cap si din arbitru al democratiei, devenind partid politic, a anuntat ca va participa la alegeri. Octavian Paler nu a suportat o asemenea manevra, pe care a denuntat-o ferm, elegant si barbatesc in articolul "Iluziile nu au durat decat o luna", publicat acum in amintirea ilustrului gazetar.
Impreuna cu Ana Blandiana si Gabriel Liiceanu, a fondat Grupul de Dialog Social, loc al infruntarii ideilor pentru insanatosirea spatiului public. Octavian Paler putea sa fie numai scriitor. A dorit sa fie si ziarist, nu a fost indiferent la ce se intampla in cetate, iar acest lucru l-a innobilat.
