Actiunea suspendarea a sucombat in fata pericolului alegerilor prezidentiale anticipate. Degeaba suna telefoanele, degeaba numara Hrebenciuc voturile, zadarnice intalnirile de taina ale gruparii tarigeoana. S-a confirmat, frica pazeste bostanaria. Suspendarea va fi depusa in cripta actiunilor politice esuate, fara popa si coliva. Despre ea se va vorbi cu buzele stranse punga si faptul ca unii lideri inca isi arata bicepsii prin conferinte de presa duminicale nu este decat un reflex al vremurilor de euforie cand la partid se vizionau filme cu nea Nicu Vacaroiu invitand presa la Cotroceni. Ca sa nu mai discutam de serialele cu dosarele Mihailesti si Flota in regia noului ministru Chiuariu Hood. Dupa trei luni initiatorii spectacolului de sunet si lumina "Sa-l uram impreuna pe Basescu" ar putea sa fie nevoiti sa traga cortina in huiduielile audientei. Amenintarea prezidentiala cu demisia a avut efectul scontat: partidele au demonstrat opiniei publice ca se tem de alegeri si nu au candidati pe care sa-i contrapuna lui Basescu. Mai precis, nu au deloc candidati, cu exceptia lui Becali si Vadim, care dau frisoane unei bune parti a electoratului.
O data cu suspendarea a intrat in agonie si armonia din interiorul partidelor. Lipsite de personalitati, create doar pe baza de clientelism si nepotism, impenetrabile la concurenta si profesionalism, partidele au fost mereu in pericol in momentul declansarii luptei pentru functia de candidat. Pentru ca selectia nu are nimic de-a face cu reala concurenta, cu profesionalismul, cu abilitatile cerute de respectiva pozitie, ci doar cu diversele interese economice sau politicianiste ale gruparilor din interior. Este un razboi care dureaza, care poate duce chiar la fractionarea partidelor. Unitatea de gandire si simtire creata de adversitatea fata de Traian Basescu are toate sansele sa se dizolve, in prim-plan trecand lupta pentru putere. Deja primele declaratii arata ca spre asta se merge. In PNL s-au vehiculat deja trei nume in afara de cel al primului ministru: Antonescu, Orban si Olteanu. Nu este un secret ca toti au cochetat cu ideea presedintiei partidului si probabil ca acum exerseaza in fata oglinzii salutul la prezentarea onorului. In afara de logoree, spontaneitate asezonata cu tupeu si multa demagogie, in afara de cumetrii si casierii sau de functiile in partid, nimeni nu s-a intrebat ce-l recomanda pe vreunul la functia suprema in stat. Situatia este similara la PSD, in circuit intrand personaje precum Victor Ponta si Titus Corlatean. Cat despre actualii lideri – Tariceanu si Geoana – nici macar propriile partide nu le dau mari sanse. Galeria prezidentiabililor este jalnica, un melanj de impostura, fripturism, mitocanie si mafiotism. Candidatii sunt produsul clasei politice, al mecanismelor dupa care ea functioneaza, asa ca nu e de mirare.
Daca scopul presedintelui a fost sa-si divida adversarii, sa declanseze luptele in interiorul partidelor, a reusit. Daca a vrut sa scape de suspendare, lovitura si-a atins tinta. Baile de multime din ultimele zile sunt in aceeasi strategie: atentie, asta va asteapta daca ma suspendati. Pe de alta parte, inmormantarea suspendarii nu face decat sa prelungeasca criza politica si sa dea posibilitatea PSD sa se instaleze mai bine la putere.
