» Printii Bisericii sunt acei lideri de opinie din interiorul ierarhiei, care prin statura lor morala ofera modele de conduita maselor de enoriasi.
» Prelatii gazduiti din aceasta rubrica ne vorbesc despre ei ca oameni obisnuiti, pasionati de sporturi, conducatori de automobile si colectionari de obiecte care ar trebui ss tina timpul in loc.
» Deschidem seria cu doi dintre acesti ierarhi, Monseniorul Josef Tempfli, Episcop romano-catolic de Oradea, si IPS Bartolomeu, Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.
Monseniorul Josef Tempfli, Episcop romano-catolic de Oradea:
"Fiecare descopera ca sacrificiul lui Isus a fost pentru fiecare om in parte"
» Vom discuta despre lucruri la care nu va asteptati. De exemplu, despre sport. Ce v-a placut mai demult, ce mai priviti astazi?
Josef Tempfli – Mi-au placut, in tinerete, gimnastica artistica, dar si, la atletism, saritura in inaltime. Este o incercare de autodepasire fizica, cu efecte in spirit. Am si practicat gimnastica, priviti cum pot face acum cu mainile mele (si le indoaie, sunt extrem de elastice – n.n.). Faceam frecvent flotari, acum am 57 de ani in cartea de munca…
» Si in cartea lui Dumnezeu?
J.T. Sunt nascut in 1931… (Aflu ulterior ca pe 9 aprilie, a doua zi de Paste, e ziua Excelentei Sale – n.n.).
» V-a placut sa conduceti un automobil? Va place cu avionul?
J.T. Sigur, am condus mereu, acum m-am mai lasat, pentru ca de un an si jumatate mi-au schimbat medicii niste articulatii la sold. Mi-au spus ca asa e bine, dar sa ma mai astampar cu condusul. Vindecarea mai dureaza. Cu avionul zbor oricand, cu placere; ultima oara am fost acum trei luni la Washington si New York.
» Cu Internetul cum stati? stiti, calculatorul cu care azi copiii se nasc in brate…
J.T. Nu ma ocup. E secretarul meu pentru asta, tanar si adaptat, el stie tot. Dorm cinci ore pe zi, in rest munca, altfel nu incap si rugaciuni, si administratie, si bunul mers al trebilor sociale. E secolul vitezei, cu toate consecintele.
» Cu televiziunea sunteti conectat?
J.T. Da, dimineata si seara, altfel n-am cum. Aici e o fluctuatie de oameni cum nu va imaginati. Tehnologia e buna, dar tinerii trebuie sa se ocupe de ea, cum ati spus, s-au nascut cu ea in brate. Ii las, in ciuda faptului ca sunt german din Schwartzwald, si germanii sunt perceputi ca oameni tehnici, prin excelenta. Aici sunt si maghiar, si slovac, si roman, sunt un episcop interetnic, nu credeti? Aveti impresia ca toate acestea merg pe un calculator asa, creierul meu face mai mult.
» Asa e, dar din cauza tehnologiei poate scadea credinta, cum vedeti acest fenomen?
J.T. Eu zic: Hristos a murit pentru toti, a inviat pentru toti, a vrut sa-i salveze pe toti. Nu conteaza cultul. Dar multi nu recunosc inca acest fapt vital. Pe masura maturizarii personale, fiecare descopera ca sacrificiul lui Isus a fost pentru fiecare om in parte. Noi suntem mai aproape de ortodocsi, oricum, pana la 1053 am fost impreuna, sper sa fim din nou, sa avem din nou totul in comun, inclusiv Pastele. Eu sunt optimist, diferentele sunt minimale, desi par greu de depasit deocamdata.
» Cum iesiti in lume? Ce inseamna sa va vada lumea "in civil"?
J.T. Onorez orice invitatie la concerte, teatru, receptii, oameni ca noi au locul in mijlocul societatii, iradiem. Zilele imi sunt pline mereu.
» Prietenii de demult…?
J.T. Eu am o adaptare la vremurile noastre, prietenii mei sunt si tinerii, carora le-am facut doua centre, adaptate lor, batranii nu mai tin pasul.
» Hobby-uri, ce preferinte aveti?
J.T. Ei, m-ati prins! Timbre, medalii, bancnote, dar cea mai tare colectie o am in gradina, de flori! Sunt un horticultor inrait, am o legatura trainica cu pamantul.
» Ce e Timpul pentru dumneavoastra?
J.T. stiti bine ca traim in secolul vitezei, dar pe voi va afecteaza mai tare. Voi "nu aveti timp". La mine timpul e ca la Hristos, mie imi trece, mie mi-e etern.
» Relatiile cu oamenii simpli?
J.T. Cine vine la mine, cu orice problema, eu il primesc, fara programari, eu il servesc, eu il ascult pana la capat. Nu fac diferente, stab sau tigan, la mine sunt la fel. Daca e maturator, ma gandesc ca, prin vointa divina, puteam fi eu in locul lui, deci il ascult mai atent. In ce priveste credinta, puteti oricand sa veniti in bisericile noastre sa vedeti cati tineri vin, ei fac sala plina, e incredibil.
» Cum vede Bunul Pastor confesionalul?
J.T. Eu vorbesc cu oricine, toti sunt bineveniti. Am incredere in ce spun ei, pentru ca stiu ca n-au calcat pragul meu sa spuna minciuni. Au dureri mari, nimeni nu-mi spune ceva ce stiu deja. Au boli si eu ii ajut cu trimiteri, chiar si la Bucuresti. Am primit inapoi recent o cladire cu spital si am hotarat ca 50 de ani sa ramana acolo spital de oftalmologie pentru orice suferind, nu conteaza religia. Am notificat guvernele Romaniei si Ungariei despre aceasta.
» Cu Securitatea cum e, mai aveti probleme?
J.T. Eu zic ca noua ani am servit intr-o biserica vizavi de sediul Securitatii din Oradea. Cum zic, lucram usa in usa. Dar spun cu mana pe inima ca n-am avut treaba cu acei oameni. Uneori, unul trecea strada si se ruga la noi. Nu am rostit o vorba peste drum despre oamenii de la noi. Ei stiau asta si aveau respect.
» stiti cuvantul-cheie "restitutie". Cum stati astazi?
J.T. Noi am primit pana acum cam 25% din ce a fost al nostru. Evident, fara greco-catolici, ei sunt separati. Procesele noastre sunt pe rol si avem rabdare. Reforma? Va dau un exemplu frumos: pana in anii trecuti, cine nu lua impartasanie nu avea voie sa manance pana la ora 12. Acum timpul de rabdat s-a redus la o ora, secolul vitezei a usurat procedura. E si el impacat, l-am bifat si noi, fara severitate si fara piedici.
» Mesajul pentru catolicii romani?
J.T. Doar impreuna avem si credinta, si sedintele episcopale, la Oradea, Bucuresti, Iasi sau Bacau, unirea e in credinta, nu in nationalitate. Fericire de sfintele sarbatori!
Mitropolit IPS Bartolomeu al Ardealului, Albei, Crisanei si Maramuresului:
"Prima datorie a duhovnicului dupa ce a ascultat pacatele, e sa le uite"
» Cum stati, la varsta dumneavoastra, cu sportul?
IPS Bartolomeu – Iata cum stau: eu am deprins sa citesc de la cinci ani. Am fost dominat de patima cititului. In primii ani de scoala am mistuit cateva biblioteci de la tara. Am citit si cu vaca la pascut, deci nu m-am jucat cu ceilalti copii turca, oina, sotronul. Nu am practicat nici un sport si nu mi-a parut rau vreodata. Sporturile mele au fost lectura si meditatia. Dar acum imi place sa privesc ceea ce se numeste fotbal, nu ca spectacol, ci ca fenomen uman. Seara mai privesc patinaj artistic si, mai nou, biliard – cere foarte multa finete, exactitate, calcul si geometrie. Un sport curat.
» Dar cu automobilul ce-ati facut?
IPS B. Oho, am invatat sa conduc in America, pentru ca acolo nu evoluezi altfel. Nu mi-a displacut, dar, daca bati de mai multe ori pe aceleasi drumuri un continent, te plictisesti, asa ca, revenit in tara, n-am mai sofat.
» Dar cu avioanele?
IPS B. Sigur ca mi-a placut sa zbor, jumatate din globul pamantesc l-am batut "pe sus".
» Calculatorul, Internetul?
IPS B. Nu e nevoie de secretar, am si PC, si laptop, folosesc zilnic posta electronica. Scriu la tastatura, nu-mi tremura mana la 86 de ani, sigur, nu mai e asa elastica, deci iau pixul doar ca sa semnez hartii.
» Deci progresul tehnologic scade sau ajuta credinta?
IPS B. Spiritul e intotdeauna si o forta de avangarda, fata de materie. Separatiile sunt de ordin ontologic. Nu sunt ingrijorat, progresul tehnic e un factor major de prosperitate, dar cred in atotputernicia spiritului.
» La invitatii mergeti "in civil" sau nota clericala e obligatorie?
IPS B. Fiecare ierarh e obligat sa-si poarte uniforma. Se mai imbraca in civil, cand anumite situatii o cer, cum am fost in Turcia, unde uniforma ortodoxa putea trezi idiosincrazii.
» Cati prieteni adevarati mai aveti?
IPS B. tin legatura cu colegii, cei care ne mai stim, mai traim patru din generatia mea, absolventi in 1948. Prin telefon, corespondenta, intalniri…
» Pasiuni, colectii, tinte fixe la rangul dumneavoastra?
IPS B. Sa cumpar carti! Cel minor, nici timbre, nici capace sau cutii de chibrituri, ci, din orice aeroport, am cumparat cate un coupe-papier cu emblema locului, un tais de celuloza… Colectia o am la Manastirea Nicula, care e a doua mea resedinta, mi le-au pus pe niste panouri… Timpul pentru mine reprezinta durata in care muncesc. La varsta mea, lucrez 13-14 ore pe zi, munca intelectuala, administrativa, lectura, corectura, editare… La Editura Limes imi public intreaga opera literara, in 10 volume, patru au aparut deja, trei urmeaza, sunt cu corecturile pe masa.
» Ce mai inseamna implicarea sociala pentru dumneavoastra?
IPS B. Eu am venit ca arhiepiscop la peste 70 de ani, eram deja un om batran. Asa ca vizitele mele canonice au un caracter festiv, la hramuri, la sarbatori bisericesti, stau la locul meu cuminte si respectat. Comunic cu enoriasii mei prin cuvant si prin privire, ii simt aproape de mine si, prin mine, aproape de El. Le vorbesc pe limba lor, e o arta in mijlocul unor adunari pestrite, de la universitari la tarani. Primesc cam 1.200 de audiente pe an, fiecare cu problemele sale. Cred ca cea mai mare bucurie e sa faci bucurie cuiva, chiar daca se rezuma la un simplu sfat. O incurajare face minuni. Noi, Biserica, suntem prestatori de servicii. Nu mergem nicaieri fara sa fim chemati. Sfintim steagul national, scoli, deschideri de actiuni, asa e traditia. Politicienilor le place baia de multime, noua nu. In Ardeal e un crestinism foarte activ, oamenii se spovedesc mereu, avem sase duhovnici in Catedrala. Nu urmarim sondajele de opinie (BOR e pe primul loc in preferinte – n.n.), doar fiecare pastor isi cunoaste turma!
» Cum se simte un preot care afla zilnic taine?
IPS B. Nu pot sa raspund, ca nu am calitatea de duhovnic. Preot am devenit in America, dar n-am avut parohie. Apoi am devenit arhiepiscop, insa eu m-am spovedit la altii. Nu cred ca un preot ar divulga tainele spovedaniei. Oamenii isi marturisesc pacate, nu preferinte politice! Am scos un ghid de spovedanie pentru oameni, vin cu ea citita, pregatiti si scurtam timpul sa spuna esentialul, scurtam procedura si castigam gandurile lor profunde, deh, secolul vitezei! Dar prima datorie a duhovnicului, dupa ce a ascultat pacatele, e sa le uite.
» In acest context, Securitatea si clerul ce au in comun?
IPS B. Altfel pun aceasta problema. Consider ca a fi fost informator al Securitatii e un pacat. Asa ca am numit doi arhierei, episcopi vicari, ca duhovnici pentru orice preot care are pe constiinta acest pacat, sa vina la spovedanie. Metoda e buna, ca nu are consecinte juridice. Nu vorbim de un un CNSAS clerical, cum a zis presa, nu aduce nimeni dosare la Patriarhie! Eu primesc de la duhovnici doar cifre, nu-mi dau nume.
» Sunteti optimist sau dezamagit cu BOR in Uniunea Europeana?
IPS B. UE nu s-a definit inca pe sine, nu putem avea o reactie fata de o structura neterminata, nedefinita. Asteptam sa se autodefineasca, dar pana atunci sa respecte identitatea fiecarui popor. Traiectoriile noi vor fi desenate in UE de actori cu traditii salvate si binecunoscute.
» Restituirile catre greco-catolici mai provoaca dureri de cap?
IPS B. Ei au inselat chiar prin "restitutia integrala", asa ca noi am invitat la realism, adica istoria unitilor nu incepe la 1948, ci la 1700! De atunci s-au schimbat radical niste lucruri, de la doua milioane au ajuns la sub 200.000 de credinciosi. Trebuie sa primeasca, fara indoiala, inapoi tot ce li se cuvine, dar ceea ce azi le trebuie.
» O urare?
IPS B. Sarbatori luminoase si pasnice, pline de speranta. Cum spunea regele Ferdinand la Cluj, catre studenti: "si faceti-va iluzii, cat mai multe iluzii, sa va ramana si sa aveti ce pierde!"
