Ordinul prefectului de Timis, ca toate cabinetele medicilor de familie sa fie verificate, scoate la lumina ceea ce intuim mai mult decat stim din statistici: Banatul, in profunzimea lui, nu e atat de prosper, bine organizat si civilizat pe cat ne place sa credem. Comunitatile locale nici de departe n-au invatat, in cei 15 ani de cand au voie, sa se autoadministreze in adevaratul sens al cuvantului. De ce spun ca in 15 ani, si nu in mai multi? Pentru ca legea administratiei publice locale, modificata, amendata, reformata, rereformata de putina vreme pune in mainile alesilor locali responsabilitatea deplina a vietii din localitati. Si nici acum, inca, ministerele n-au lasat complet haturile din maini. In orase nu e problema cu atragerea serviciilor pentru populatie. Dar un medic, de pilda, se gandeste de o mie de ori daca merge sa deserveasca un sat izolat, cu case risipite, cu drumuri desfundate, cu o populatie care nu se inscrie pe liste, din ignoranta sau din indiferenta, cu spitale si farmacii la mare distanta. Scolile inca mai depind de administratia centrala, dar s-au vazut destule nemultumiri cand ministrul a hotarat sa inchida unitatile mici, cu dascali putini si clase simultane. Administratia locala n-a reusit sa preia cu adevarat partea ce ii revine din gestionarea cladirilor si infrastructurii scolare. Serviciile de apa-canal, gestionarea deseurilor sunt alta suferinta. Chiar si aici, in Banat, unde se zice ca avem traditii si ne pricepem sa le facem pe toate, daca ne lasa in pace "ai-de-la-centru". Revolutia politica a avut loc acum 17 si mai bine de ani. Cea a mentalitatilor, insa, nu s-a produs. Confuzia cu privire la responsabilitati, solutii si actiuni persista. Va vedea prefectul harta reala a starii sistemului medical timisan. O va comunica presei, presa va spune publicului. Si mai departe vom ramane la fel. Repartitii obligatorii nu mai exista. Primarii localitatilor defavorizate o sa ridice din umeri: n-au cum imagina o strategie de atragere a specialistilor, cand nu le ajung banii nici macar pentru probleme pe care le-ar putea rezolva in mandatul lor. Caci solutia ar fi, de pilda, acordarea unei burse pentru un medic care apoi sa stea un minim de ani in cabinetul pus la dispozitie de Primarie.
Sau crearea unui sistem de ambulante care sa deserveasca satele izolate. Sau… Orice proiect, insa, se loveste de dimensiunile problemei si de inertia care, din pacate, a lovit si zona noastra, in care tot mai des se aude resemnarea: "atata putem, atata facem".
