Magazinele cu marfuri confiscate sau abandonate in birourile vamale sunt cunoscute indeobste sub numele popular de "magazinele vamii". Putina lume stie insa ca Autoritatea Nationala a Vamilor (ANV) n-a avut, si nu are nici in prezent, puncte de desfacere proprii pentru marfurile confiscate in diverse puncte vamale.
Toate aceste marfuri, odata intrate in proprietatea statului, sunt valorificate de finantele publice din fiecare judet. Acestea, in speta Directiile Generale ale Finantelor Publice (DGFP), comercializeaza si bunurile confiscate de alte institutii ale statului cum ar fi Politia, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC), Politia de Frontiera, Garda Financiara sau chiar de catre fisc. Preturile cu care aceste produse se vand sunt de cele mai multe ori sub pretul pietei, iar modalitatile de vanzare sunt stabilite dupa bunul plac al fiecarei Directii de Finante judetene. Modalitatile prin care marfuri de interes se vand catre firme "preautorizate" de finantele judetene cu preturi modeste sunt numeroase, in schimb posibilitatile de a demasca favorizarea anumitor cumparatori sunt infime. Finantele Publice judetene desfasoara o infloritoare afacere pe care nimeni nu o poate controla in totalitate.
Cand intri intr-un magazin in care se desfac marfuri confiscate si valorificate de finantele publice te ia ameteala. Pantofi, pantaloni, guma de mestecat, prezervative, casetofoane noi si vechi, DVD-playere, telefoane mobile, care mai noi, care din anii ’90, piese auto disparate, biciclete, haine de blana roase pe la margini sau, mai rar, si pentru avizati, nou-noute, cauciucuri, scule diverse, gablonturi, narghilele nefunctionale, dar bune de decor, pasta de dinti, deodorante "no name", jucarii, toate parca-ti cad in cap. Marea majoritate niste kitsch-uri. Marfurile de calitate au alte trasee.
Marfuri care se distrug
Marfurile confiscate se impart in trei categorii. Prima categorie este cea a marfurilor care se distrug. Acestea sunt marfurile care aduc prejudicii dreptului de proprietate intelectuala, cum ar fi produse contrafacute de genul casetelor sau dvd-urilor piratate sau dupa marci celebre de articole sportive sau cosmetice precum Puma, Nike, Channel, s.a.m.d. In aceasta categorie intra si tigaretele. Acestea, daca marcile respective sunt produse in Romania, sunt incinerate de catre firma care produce respectivele marci. Daca tigarile confiscate nu se produc si in tara noastra, sunt incinerate de producatorii autohtoni, in arzatorul propriu, in functie de cota de piata pe care o detine fiecare. Tot prin incinerare se distrug alimentele. Dintre acestea doar legumele si fructele pot fi valorificate. Distrugerea unor astfel de marfuri, prin spargere, ardere, taiere, sau topire, se petrece sub supravegherea reprezentantilor fiscului, vamii, ministerului de resort, ORDA si OSIM. Exceptie de la distrugerea unor astfel de bunuri se face doar in situatii exceptionale, numai cu acordul firmelor care detin marca respectiva, spre exemplu in cazul calamitatilor naturale, cand acestea se distribuie gratuit sinistratilor. Alte categorii de marfuri care se distrug sunt drogurile, armele, munitia si produsele chimice. In anumite cazuri, unele arme cum ar fi cele de panoplie pot fi valorificate de Ministerul de Interne. La fel, valuta confiscata merge la buget.
Pana se termina procesele, limuzinele ajung rable
Marfurile confiscate, in vama spre exemplu, se retin maximum 48 de ore, se instiinteaza imediat Finantele Publice, care organizeaza in acest timp o licitatie rapida. La licitatie pot participa numai firme preautorizate de DGFP judeteana sau, cu acordul acesteia, si alte firme. "Pretul de pornire este cel stabilit pe baza valorii declarate in vama, plus taxele vamale si TVA-ul. Daca pretul declarat nu e corect se face o evaluare pe baza regulilor de stabilire a pretului la intrare in vama. Exista firme preautorizate care, in urma depunerii unei garantii, sunt instiintate de finante in functie de produsele pentru care sunt preautorizate. Vama e doar un custode temporar, atributul ei terminandu-se in momentul in care se anunta confiscarea. Proprietarul devine fiscul, adica statul roman", spune Iulian Butnaru, directorul adjunct al Directiei Antifrauda Vamala din cadrul ANV. La fel, celelalte autoritati abilitate sa confiste tin marfurile confiscate doar in custodie. In unele cazuri, cum ar fi, de exemplu, autoturismele, masura confiscarii este contestata in instanta. Or, daca procesele dureaza uneori cu anii, si masinile sunt sigilate si tinute in conditii improprii, pe miriste, pentru ca de cele mai multe ori confiscatorul nu are spatii de depozitare adecvate, in momentul in care sunt puse in vanzare ajung niste rable ruginite. "Din pacate, nu exista instante specializate pentru judecarea cu celeritate a bunurilor aflate in litigiu intre operatorul economic care a introdus bunul in tara si ANV", mai spune directorul Butnaru. DGFP Constanta a vandut anul trecut doar o autoutilitara mortuara neinmatriculabila, iar institutia omologa din Galati a predat Episcopiei Dunarii de Jos, in conditii legale, un Wolkswagen confiscat de vama. Distractia e ca prelatii nu-l prea mai vor, ca-i arde la buzunar taxa de inmatriculare.
Firme "preautorizate"
Mecanismele prin care anumite firme pot fi favorizate la achizitionarea unor bunuri confiscate cu valoare mare, dar vandute cu preturi mult sub pretul pietei, sunt la indemana oricarui director de DGFP. Modul in care aceste marfuri sunt valorificate figureaza in trei acte normative: OG 128/29.08.1998, republicata pe 26.09.2007, HG 514/24.06.1999 si OG 526/09.04.2004. Legea da dreptul fiecarei DGFP judetene sa-si aleaga modul de vanzare: licitatie, vanzare directa sau vanzare cu comision. Normal, se pot preautoriza doar cateva firme "agreate", celorlalte doritoare gasindu-le diverse chichite la dosar. Apoi, in momentul in care iti intra o marfa de calitate in proprietate, ii anunti doar pe cei "agreati". Marfurile scoase la vanzare sunt publicate, conform legii, intr-un cotidian national, intr-unul local si afisate pe site-ul Ministerului de Finante (MF). E greu de crezut insa ca un agent economic nu are altceva de facut zilnic decat sa faca revista presei sau sa scotoceasca prin link-urile site-ului MF. Pasul doi consta in licitatia propriu-zisa. Se prezinta firmele care trebuie, poate chiar una singura, si nu se liciteaza. Se mai organizeaza una, la care se scade considerabil pretul de pornire, de aceasta data convenabil cumparatorului, si se adjudeca de "agreat". La urmatoarea vine randul altui "agreat" preautorizat. Dupa licitatie, proaspatul proprietar plateste pe loc sau poate vinde marfa, conform unei intelegeri prealabile cu fiscul local, prin punctele proprii de desfacere in regim de consignatie. Adica da banii statului atunci cand vinde tot stocul. Timp in care se bucura si de un "fond de rulment".
Aur subevaluat
O alta metoda de valorificare a bunurilor confiscate este prin propriul magazin al Finantelor Publice. "Am ales acest mod pentru a elimina orice suspiciune. Tot ce se vinde e inregistrat in propria noastra contabilitate", zambeste stramb Constantin Onica, directorul DGFP Galati. De departe, insa, acest mod de valorificare e cel mai greu de controlat. Pe hartie apare, intr-adevar, tot ce s-a comercializat. Cine poate spune, insa, daca marfurile de interes, confiscate si valorificate de DGFP, au ajuns vreodata in magazinul Finantelor Publice sau daca au fost vandute pe sub mana propriilor angajati, prietenilor sau firmelor "agreate", un rol in acest sens jucandu-l si comisiile mixte de evaluare a mafurilor confiscate care, la mica intelegere, pot micsora pretul, la un lot de haine de blana, cu mult sub pretul pietei. DGFP Constanta, spre exemplu, a vandut anul trecut, 4035,67 grame de aur confiscate de vamesii de la Vama Veche, adica peste patru kilograme de aur, cu 42 de lei gramul. Expertizarea ANPC a fost evaluata de comisia mixta pe 30 iunie 2006, care a fixat pretul de vanzare. Aceasta in conditiile in care cursul BNR era in acea zi 53,5379 de lei pentru un gram de aur. Rezulta o diferenta de 11,5379 RON per gram, adica 115.379 de lei vechi. Curat chilipir pentru cele doua sereleuri constantene SEVDA IMPEX si GOLDEN CRUISE, care au cumparat, prin vanzare directa de la DGFP C-ta, micul tezaur. Chiar Vasilica Mihai, directoarea DGFP C-ta, a sesizat bizara diferenta.
Perisabilitati de miliarde
O data cu infiintarea vamilor de interior, marile puncte vamale de frontiera din tara au scazut ca importanta. Astfel, daca pana la infintarea vamilor de interior vama din portul Constanta era cea mai importanta din Romania, in prezent a devenit una oarecare, intrucat vamuirea marfurilor din import nu se mai face in port, ci la destinatie, in orice judet al tarii. Astfel incat si volumul marfurilor confiscate a devenit mai mic. De pe 1 ianuarie 2006 pana in prezent, Directia Regionala Vamala Constanta a confiscat bunuri in valoare de 1.415.871,3 lei noi, din care DGFP C-ta a valorificat bunuri in valoare de 807.481,7 lei noi. Contravaloarea bunurilor confiscate de vama in 2006 a fost 24.081.000 de lei noi, adica 73,85 miliarde de lei vechi, din care s-au valorificat 2.792.000 de lei lei noi, adica 27,92 miliarde de lei vechi. Mai putin de o treime. Cu toate acestea ANV a adus in 2006 31% din venitul bugetar. Incepand cu 1 ianuarie 2007 toate incasarile ANV vor merge la Bruxelles, de unde se vor intoarce doar 25%. "Este foarte important ce se confisca de catre confiscatori intrucat marfurile confiscate sunt de cele mai multe ori de proasta calitate, kitsch-uri si de proasta calitate", se destainuie Vasilica Mihai, directorul general al Finantelor constantene. Dansa nu agreeaza varianta valorificarii marfurilor confiscate printr-un magazin propriu. Prefera vanzarea directa sau in regim de consignatie. La Constanta doar doua sereleuri sunt preautorizate, DCB Company Bucuresti si DOCE 2000 C-ta. Cea mai activa dintre cele doua e firma din Capitala, patroni fiind un sirian si sotia sa, romanca.
