Marinarii militari au tinut sub tacere activitatea subunitatilor de rachete navale timp de 15 ani. Abia acum, dupa reorganizarea armatei si intrarea in structurile NATO, sectia secreta de la Mangalia si-a deschis portile catre opinia publica. Au ramas insa destule spatii sigilate, ferite de ochii vizitatorilor. Instalatiile mobile de lansare pot fi insa admirate cu ocazia festivitatilor organizate de marina. "Monstrul" este una dintre cele mai ciudate masini de lupta, dar in acelasi timp cea mai eficienta arma contra tintelor navale.
Locotenentul comandor Costel Enache, comandantul sectiei, isi aminteste ca, in calitate de proaspat absolvent al scolii de marina, a cautat ore in sir unitatea terestra de rachete. Sectia, care odinioara avea statul de divizion, este amplasata intr-o zona cu securitate sporita, intai pentru ca activitatea de aici este "Top Secret" si apoi din cauza pericolului mare de explozie. Prima instalatie mobila de lansare a rachetelor a sosit la Mangalia in 1986. Militarii priveau uimiti la mastodontul cu opt roti mari, lung si plat. Apoi s-au dumirit. Aveau in fata o noua arma, letala pentru navele care s-ar fi apropiat prea mult de litoralul romanesc.
Calare pe butoiul cu pulbere
Racheta model P este de conceptie si fabricatie sovietica, are performante deloc de neglijat si intra in categoria armelor "inteligente". Dupa lansare isi cauta singura tinta, zboara la 10-20 de metri deasupra apei si face miscari bruste pentru a fi greu de distrus de catre tunurile antiaeriene ale navei-tinta. Propulsia este asigurata prin amestecul a doua substante periculoase, care, odata intrate in contact, produc o explozie care impinge racheta pe mai bine de o suta de kilometri distanta. Incarcarea rachetei este o operatiune minutioasa, necesita sange rece si o mana de fier. In stare de repaos, recipientii cu substante sunt stabili, dar pe masura ce maistrii parcurg etapele de pregatire, tensiunea creste. Nu se admit scurgeri de lichid, iar fiecare grupa de tehnicieni pastreaza distanta de siguranta. Intre cele doua echipe sta intotdeauna la panda grupa de interventie. In cazul unor emanatii sau scurgeri se foloseste un material neutralizant care reduce riscul de explozie. O scanteie echivaleaza cu o catastrofa. Il intreb pe comandant daca s-a confruntat vreodata cu vreun incident. Mi-a raspuns calm si cu mult umor negru: "Daca se intampla ceva aici, o sa auziti de la Constanta".
In "cusca fiarelor"
Si cum o prezentare a sectiei nu se poate fara o demonstratie de forta din partea "monstrului", sunt invitat in centrul unitatii. Un fel de trailer supradimensionat se odihneste pe platou. "Doar ce l-am adus de la spalatorie", glumesc rachetistii. Hardughia pare inofensiva. La o simpla apasare de buton, "mutantul" prinde viata. Intai porneste turbina, care in cateva zeci de secunde atinge o turatie considerabila, dupa care "monstrul" se rupe in doua. Un radar complet automatizat incepe sa caute inamicul. Jumatatea din spate se ridica spre cer, capacele hangarelor se deschid si ies la iveala "nasurile" amenintatoare ale doua rachete. Toata treaba dureaza cateva zeci de secunde. Suieratul turbinei scade apoi in intensitate, iar gurile de lansare se inchid. Sunt anuntat ca am fost martorul unei simulari de lansare a rachetelor. In cazul unui tir real, cei cinci membri ai echipajului se inchid ermetic in cabine, iar pe o raza de 30 de metri in spatele lansatorului focul parjoleste totul. Dupa ce a semanat moarte, "mutantul" pleaca spre alta pozitie pentru a nu fi descoperit. Rachetele pot fi lansate de oriunde, chiar si de pe sosea. Cum insa instalatia cantareste cu totul 42 de tone, rachetistii nu se simt in largul lor pe drumurile publice. Prefera sa iasa la aplicatii doar noaptea, departe de priviri indiscrete si de traficul infernal.
O singura lansare in zece ani
In perioada 1994-2004 nu s-a lansat nici o racheta de pe uscat. In 2004 a fost lansata o singura racheta. Desi erau planificate, tragerile reale au fost amanate, in principal din cauza gradului mare de pericol pe care il presupune o astfel de actiune. Cum instalatiile mobile acopera intreg litoralul, ar fi trebuit intrerupt complet traficul de nave comerciale si rutele aeriene din zona apelor teritoriale. Asa cum am mentionat mai sus, racheta este capabila sa-si schimbe traiectoria. O nava imprudenta sau un avion care isi modifica cursul de zbor devin tinte sigure. In aceste conditii, lansarile sunt privite ca un joc cu focul.
"Trage si fugi!"
Oamenii stau si cate zece zile in teren accidentat, perfectionandu-si tehnicile de "vanatoare". De-a lungul anilor au deprins la perfectie arta camuflajului si de multe ori colegii de la celelalte unitati se chinuiesc sa-i caute prin padurile din zona litoralului. Instalatiile mobile folosesc exact acelasi tip de racheta ca vedetele rapide, insa au avantajul unui consum mic de carburant si o mobilitate excelenta. Au, de asemenea, posibilitatea de a deplasa in teren un numar mare de rachete, care sunt pregatite la fata locului. Inamicul nu poate identifica decat pozitia de pe care s-a lansat racheta, pentru ca in mai putin de doua minute instalatia paraseste locul. Si mai este ceva. Intregul complex mobil poate fi manevrat de un singur om. Altfel spus, cat mai exista un strop de viata in "monstru", misiunea va fi dusa la capat.
