Somnul Occidentului

Occidentul, care a fost timp de cateva secole forta dominanta a planetei, este intr-o "transa politica", in timp ce tari cum ar fi China si India se reafirma, datorita dinamismului populatiilor lor si datorita caracteristicilor lor, drept forte care dau directia lumii, apreciaza analistul Barry Casselman, in editorialul "Occidentul in transa" aparut recent in "Washington Times".
Preluand un concept "la moda" in psihologie, Casselman scrie ca Occidentul este intr-o stare de "negare", aceasta "autoinselare" fiind "cel mai periculos raspuns posibil la schimbarea intensa si rapida de pe planeta". Un simptom al "negarii" ar fi "obsesia pentru probleme abstracte care au prea slabe consecinte concrete, cum ar fi drepturile animalelor, pedeapsa capitala, barfele despre celebritati, corectitudinea politica etc.". "Negarea" este indicata si de "ascensiunea mandatelor seculare si suprimarea valorilor spirituale", ca si de "excesele de lacomie care ameninta atat capitalismul, cat si guvernarea reprezentativa".
Sansele Occidentului in fata concurentei reprezentate de Orient si in fata amenintarii "terorismului islamo-fascist" sunt diminuate si mai mult de disensiunile intre Europa si SUA, cei doi piloni ai Occidentului. Crearea Uniunii Europene a parut sa anunte o "transformare politica" a "batranului continent", "dupa secole de confruntari, razboaie si violente". Dar "sfarsitul Razboiului Rece a adus inapoi multe dintre contradictiile, suspiciunile si prejudecatile" din Europa, in timp ce prosperitatea continentului "i-a atras pe multi din fostele sale colonii sarace", care s-au stabilit aici. Dupa ce in cea mai mare parte a secolului 20 s-a bucurat de "protectia si ajutorul Lumii Noi", Europa a dat acum frau liber "resentimentelor sale impotriva Statelor Unite", ceea ce anunta o "relatie dificila in secolul 21".
In schimb, "fortele maligne care conspira impotriva Occidentului (in contrast cu fortele benigne care doresc doar sa concureze cu acesta)" nu doar ca nu sunt "paralizate", ci "se misca si se amplifica in mare viteza". "11 septembrie a fost doar cel mai recent cutremur" in "somnambulismul Occidentului". "Si mai multe vor urma", pentru ca "miezul Pamantului este fierbinte".
Concluzia editorialului este sumbra: "Fiecare mare civilizatie are ziua sa (de glorie). Cateva au mai mult de o zi. Dar nicio civilizatie omeneasca nu isi poate revendica toate zilele. Aceasta transa nu este un accident".