Mult timp nu am vrut sa folosim aprecieri-limita sau stigmate la adresa tipului de stat care este Romania. Defineam doar ceea ce era la vedere, adica o fosta tara comunista unde sintagma “democratia romaneasca” suna abstract si unde coruptia se combatea doar prin metode lingvistice. Cu greu am inceput sa realizam ca in Romania au fost puse de fapt bazele unui stat mafiot. La numai un an de la preluarea puterii de catre PSD-ul dlui Nastase, un raport al Open Society Institute afirma ca sistemul politic devenise mai degraba o sursa de coruptie decat o solutie pentru eradicarea acestui flagel. In anii aceia, cu exceptia presei, care s-a aruncat intr-o cruciada sinucigasa pentru a scoate la lumina abuzurile baroniadei social-democrate, nimeni nu a luat in serios macar un singur semnal de alarma tras de autorii raportului. Din pacate, in lipsa unor anchete oficiale ale institutiilor statului, articolele din presa reuseau doar sa intuiasca dedesubturile afacerilor, atat de bine ocultate de oamenii lui Nastase si Iliescu.
Dar iata ca abia astazi avem o parte din raspunsurile asteptate atunci. Niste raspunsuri care infricoseaza, prin revelarea unei Romanii in care institutiile statului, platite din banii contribuabililor, se dovedeau a fi de fapt in slujba unor adevarati criminali economici. De-abia acum incepem sa punem una langa alta piesele de puzzle care ne arata adevarata amploare pe care a luat-o coruptia in Romania. Primul caz definitoriu a fost cel al lui Omar Hayssam. Membru PSD aflat in stransa legatura de amicitie cu fostul prefect de Buzau Ion Vasile, un obisnuit al delegatiilor oficiale ale lui Ion Iliescu, propus chiar pentru a fi inclus pe listele de parlamentari ai PSD Bucuresti, Omar Hayssam comitea, conform unui rechizitoriu al Parchetului din 2005, “infractiuni de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, evaziune fiscala, spalare de bani si constituire a unui grup criminal organizat”. Nu ar fi avut cum sa actioneze singur, ci in complicitate cu institutiile statului care il acopereau. Si in cazul retelei lui Genica Boerica lucrurile s-au desfasurat dupa acelasi scenariu, cel al implicarii statului in sustinerea actelor de evaziune fiscala.
Din pacate, aceste piese de puzzle ce construiesc imaginea unei Romanii in care coruptia ajunsese lege in stat continua sa apara. Cum ar fi cea referitoare la aranjamentele cu “baietii destepti” din energie. In interviul acordat ziarului nostru, fostul consilier de la Cotroceni Theodor Stolojan a dezvaluit faptul ca acestia au jucat rolul de intermediar intr-o intreaga combinatie pusa la cale cu premeditare chiar de institutiile statului. Altfel nu se explica toata aceasta masinatiune in care Hidroelectrica, pe vremea ministeriatului lui Dan Ioan Popescu, apeleaza la imprumuturi externe pentru retehnologizare, nu obtine garantia statului – cu toate ca si atunci este “nevoita” sa apeleze la cumparatori pe valuta pentru energia ieftina produsa, pentru a le demonstra creditorilor ca are intrari constante de dolari. Si in acest mod simplu, prin negarantarea acestui credit extern, statul a pierdut bani grei – milioane de euro – prin faptul ca energia nu a fost vanduta in sistemul national, unde se practica pretul mediu dintre hidro, termo si nuclear, ci la export, cu putin peste pretul de productie al Hidroelectricii, cel mai mic de pe piata. In tot acest timp, pierderile statului au echivalat cu castigurile intermediarilor.
Iata deci un alt exemplu in care statul poate fi descris ca unul mafiot, identificandu-se doar cu unii jucatori sau doar cu interesele lor. Din pacate, ceea ce vedem in acest moment nu este decat varful aisbergului. Jocul de puzzle mai are multe piese lipsa.
