Sfarsitul de an nu a fost deloc favorabil sistemului cooperatist constantean. In loc de prime, salariatii Tricotex au primit deciziile de trimitere in somaj. Obiectivul strategic al noii cooperatii, fabrica de tricotaje a fost inchisa la inceputul lunii decembrie pentru ca nu era rentabila.
Teoretic, productia fabricii Tricotex a fost sistata pentru trei luni. Practic insa sunt sanse foarte mici ca unitatea sa revina pe piata. De fapt, inca din primele zile ale reorganizarii sistemului cooperatist, a fost clar pentru toti ca schimbarea nu va aduce nimic bun. La inceputul anului fosta Asociatie Teritoriala a Cooperativelor Mestesugaresti (ATCOM) a fost restructurata conform noii legi a cooperatiei. Reorganizarea s-a facut doar pe hartie pentru ca in realitate ATCOM a ramas cu majoritatea spatiilor comerciale din judet in timp ce „copilul de aur”, Tricotex, nu s-a ales decat cu cateva magazine amarate si fabrica de confectii din 40 de locatii ce ar fi trebui sa-i revina de drept.
Afacere de familie
Procesul de reorganizare a fost un veritabil scandal. Octogenarul presedinte al ATCOM, Moisi Calimente, s-a certat ca la usa cortului cu noul lider Tricotex, Vlad Radu. Majoritatea membrilor cooperatori au mers pe mana lui Radu, insa presedintii de cooperative l-au sustinut pe „capo di tutti i capi” Calimente, care le-a promis spatii si functii. Adunarea cooperatistilor din februarie s-a terminat in coada de peste. Caliminte si Radu au facut un armistitiu de moment, probabil si pentru ca intre cei doi exista o puternica legatura, respectiv primul este nas si celalalt fin. Gurile rele spun ca reorganizarea s-a facut dupa un plan bine pus la punct de cei doi. Se pare ca finul a sarit la gatul nasului intr-o mimare a „revolutiei” in sistem, pentru ca totul sa se transforme intr-o telenovela de prost gust. Activele s-au impartit, asa cum am mentionat mai sus, intre ATCOM, care a revenit intre timp la fosta titulatura UJCM (Uniunea Judeteana a Coooperativelor Mestesugaresti) si Tricotex. Din cele 40 de locatii, la Tricotex au ajuns doar sapte. Nasul si finul au fost multumiti. Cooperatorii la fel, numai ca nu stiau ce-i asteapta. Situatia nu era deloc buna: ATCOM a scapat de majoritatea salariatilor, care au trecut la Tricotex, dar invers proportional, a ramas cu cele mai multe spatii. Noua cooperativa a ajuns astfel intr-o situatie fara iesire: avea cheltuieli mari cu personalul, dar resurse putine.
Managementul, la genunchiul broastei
Pana la asa-zisa reorganizare, Vlad Radu a fost mana dreapta a lui Caliminte. Contabilul-sef, finul presedintelui ATCOM, nu a reusit insa sa scoata la suprafata Tricotex, care in mai putin de un an a ajuns in pragul falimentului. S-a trecut la planul de criza. Prima masura, concedierea angajatilor. Apoi inchiderea fabricii. De aceasta unitate depinde in mare masura supravietuirea Tricotex. Se pare ca presedintele Calimente a simtit ca fabrica nu mai are mult de trait si a „transferat” acest activ la Tricotex. Cu spatiile comerciale ramase UJCM o duce bine mersi, in timp ce noua cooperativa se afla in pragul falimentului. De altfel, nici unul dintre liderii cooperatiei nu a stralucit in manageriat. Dovada sunt zecile de spatii vandute, fabrica inchisa si numarul mare de cooperatori concediati. Nu s-a urmarit decat interesul personal si mai deloc dezvoltarea afacerilor. Pana in 1989, sistemul cooperates detinea sute de spatii comerciale si puncte de productie in toate domeniile: confectii metalice, textile, servicii, artizanat si turism. In prezent, din toate acestea s-a ales praful.
Morala: nepotismul bate litera legii
Constanta este un caz unic in tara. Reorganizarea a adancit si mai mult gaura in care se zbate cooperatia. Binenteles ca noua lege a cooperatiei prevede si sanctiuni pentru cei care „torpileaza” sistemul, dar acestea nu s-au aplicat deloc. In structurile centrale trag sfori „dinozauri” de generatia lui Caliminte, astfel ca absolut toate sesizarile cooperatistilor constanteni au fost musamalizate. Conform legii, structurile ATCOM trebuiau desfiintate iar nou-aparutele UJCM erau niste uniuni pur reprezentative, fara spatii comerciale si de productie. Tocmai de aceea salariatii urmau a fi transferati la noua cooperativa, cea care trebuia sa preia si activele. Numai ca la Constanta totul a fost facut pe dos. Practic, reorganizarea nu a adus nimic nou la malul marii: liderii au ramas aceiasi, traficul de influenta asemenea. Doar numarul salariatilor s-a redus ca urmare a politicilor de disponibilizare.
Tricotex are acum in jur de 20 de angajati. Conducatorii acesteia au avut intai grija sa-si mareasca considerabil salariile, apoi sa inchida fabrica. Se vede treaba ca noua conducere a Tricotex a mostenit aceleasi apucaturi ale forului raposatei ATCOM, din care de altfel a facut parte pana la reorganizare. Vorba aceea, „la vremuri noi, tot noi”.
